19 December 2018
Home / News / “Baltagul” – varianta cu salvarea, nu cu justiția

“Baltagul” – varianta cu salvarea, nu cu justiția

„Baltagul” de Sadoveanu este o poveste despre dreptatea privată, despre maniera în care oamenii simpli pot înfăptui justiția chiar și atunci când se lovesc de indolența reprezentanților statului. Citim acest roman în școală, dar cu ce folos câtă vreme suntem „educați” să înțelegem din el orice, dar nu acest lucru.

Similar, recuperarea victimelor accidentului aviatic din Apuseni este o poveste despre salvarea privată. Se mai îndoiește cineva că voluntariatul, colaborarea spontană și altruismul – nu instituțiile care trăiesc din impozite – au salvat echipa de doctori captivă între rămășițele avionului și zăpada din vârful muntelui? Doctori care, apropos, făceau ei înșiși un act de voluntariat zburând să recolteze organe? Se mai îndoiește cineva că, dacă moții nu săreau din pat să urce pe munte și nu le ofereau tractoare și motorină jandarmilor și angajaților SMURD, aveam zero supraviețuitori? Se mai îndoiește cineva că miliarde de euro sunt confiscate anual de la cetățeni pentru a finanța o sumedenie de servicii de securitate a căror singură misiune este… siguranța statului și nu a cetățeanului?

Viața bate romanul. Și, deși aparent nu au legătură cu economia, cele două povești ar trebui predate măcar la nivel de facultate. Manualele sunt doldora cu așa-zise exemple de „eșec al pieței”, de „externalități” și alte fenomene pe care – cum altfel? – statul trebuie să le corecteze. Apologeții statului, de fapt intelectualii de curte ai politicienilor – căci încă nu am văzut pe nimeni care să trăiască exclusiv din surse private și în același timp să susțină socialismul – ne vorbesc despre „bunurile publice” pe care chipurile guvernul ni le oferă cu generozitate. Dar, în realitate, bunurile publice sunt oferite chiar de cetățeni și singura lor problemă este că abia reușesc să compenseze „relele publice” făcute de stat.

Sigur, vor fi mulți care vor spune că poate am dreptate într-un caz punctual (accidentul de luni), dar de regulă agențiile finanțate din impozite chiar salvează vieți. Normal, ce v-ați aștepta, să nu salveze nici o viață?! N-ar fi bătător la ochi?! Dar știți ceva? Salvarea vieților se întâmplă deoarece în aceste agenții mai lucrează încă oameni altruiști dispuși să își riște chiar viața. În plus, impunerea de dări și protecția acordată breslelor (reglementarea birocratică) nu fac decât să hrănească invidia, slugărnicia și iresponsabilitatea; dacă cetățenilor nu li s-ar fi cariat spiritul de solidaritate tocmai datorită acestei acțiuni intruzive (sau abrazive) a autorității politice, atunci cu siguranță mai multe vieți ar fi fost salvate.

im_from_the_government_im_here_to_help-cartoon

Gândiți-vă la o lume fără SMURD de stat, fără Ambulanță publică, fără jandarmerie. Ar fi străzile orașului pline de victime neajutorate? Dar atunci cum de n-au murit acești oameni acolo, noaptea, singuri în vârful muntelui? SMURD însuși a apărut din voluntariat, nu pentru că a fost înființat de vreun guvern preocupat să livreze bunuri publice – dar el a degenerat instituțional într-un monopol de stat. Serviciile de salvare sunt necesare societății, este adevărat, dar ele nu sunt invenția statului, ci rezultatul eforturilor unor oameni preocupați de binele comunității. Gândiți-vă ce fac acum oamenii de rând și ce ar putea face ei dacă ar păstra toate resursele de care acum îi deposedează statul și nu ar fi infectați cu microbul hazardului moral generat de mincinoasa propagandă etatistă.

Pentru acești oameni, pentru cei care pot cădea pradă accidentelor, pentru buzunarul fiecăruia dintre noi, privatizarea și dereglementarea reprezintă soluția.

[layout show=”1″]
0 Shares
Share
Tweet
Share
Stumble