25 June 2019
Home / Despre BNR / Băieţi deştepţi, sărmanii bancheri şi controlorii lor luminaţi

Băieţi deştepţi, sărmanii bancheri şi controlorii lor luminaţi

Astăzi s-au scris două articole pe care trebuie neapărat să le citiţi. Ambele despre activitatea bancară.

Primul dintre ele este scris de Lucian Isar care, după o carieră fulgurantă şi oarecum nefericită în guvern şi management în companiile publice revine la îndeletnicirea pe care noi i-o apreciem cel mai tare, aceea de blogger. Astăzi Lucian, profitând de sfârşitul penibil al anchetei demarate de Consiliul Concurenţei în legătură cu suspectul atac speculativ concertat împotriva leului din anul 2008, face o trecere în revistă a evenimentelor, pigmentată pe ici pe colo cu amănunte picante:

Nevoia conducatorului BNR de a inventa o poveste cu impact media si sa abata atentia de la adevaratii vinovati a aparut ca urmare a gestionarii defectuoase a lichiditatii in piata interbancara. Practic desi a fost avertizat public cu o saptamana inainte intr-o emisiune televizata ca, daca scoate lichiditatea din piata, dobanzile ajung la 1000% si se blocheaza canalul creditului, neincrezator si fara cunostinte de mecanica a pietei a facut-o. Rezultatul a fost ca dobanzile au ajuns sa fie tranzactionate la 1000% in piata monetara prin instrumentele numite swapuri valutare.

In disperare de cauza, vazand ca sunt afectate si dobanzile Robor la care erau legate creditele (1luna si respectiv 3 luni), BNR a utilizat o metoda pe care o mai utilizase si in trecut si anume sa lucreze netransparent. Un sef de serviciu care ulterior a fost promovat, a sunat bancile din piata sa tina dobanzile din pagina de fixing cat mai scazute.

PROBLEMA a aparut cand seful de serviviu “a uitat” sa sune toata lista de banci contributoare si a sunat doar prietenii de la 5 banci lansandu-le pe celelate 5 in offside-ul potlogariei. Ironia sortii este ca printre cele 5 banci ascultatoare si care au tinut doar in pagina dobanzile jos desi piata era sus, s-au aflat si cele 2 penalizate pentru “forma”.

Ca rezultat al acestor actiuni, 5 banci aveau aceleasi cotatii reduse in pagina ( in zona 18% cu 24%) desi cotatiile reale erau de peste 100% iar una nici nu mai cota din lipsa de lichiditate avand probeleme serioase in a isi face rezerva. Celelale 5 care nu au primit indicatia din BNR cotau asa cum cerea Codul de Conduita al Asociatiei Dealerilor (ACI Romania) adica asa cum era piata, sus si care incotro. Una din banci chiar s-a plans Reuters ca nu poate sa puna dobanzi cu 3 digiti in pagina de fixing.

Pentru a deturna atentia de la realitatea seriei de greseli, au fost mentionate in presa numele altor 4 banci. Motivatia pentru aceasta alegere este destul de prozaica in sensul in care cele 4 erau in grupul care nu a fost sunat de seful de serviciu din BNR si diferitii reprezentanti mentionati aveau animozitati cu diferite persoane din BNR.

De exemplu un trezorier cistiga ani la rind sefia asociatiei dealerilor desi era dorita de respectivul sef de serviciu si suplimentar ii si atragea atentia la numeroasele greseli realizate de-a lungul timpului.

Altii atrageau atentia in mod public asupra greselilor repetate de politica monetara si a inoportunitatii politicii monetare si de credit a BNR date fiind anticiparile de contractie economica pentru 2009. Fara o miscare brutala si o poveste neadevarata ar fi fost greu pentru corifeii economiei Romanesti sa gestioneze anumite pareri care anuntau contractie in 2009 cand acestia propovaduiau ca Romania este o insula de stabilitate.

Ce ar trebui să înţelegem dincolo de “strategiile” de la BNR şi de critica virulentă a lui Lucian Isar? Două lucruri:

1) Banca centrală poate face ce vrea, că de asta se numeşte bancă centrală. Poate să tipărească bani în neştire şi să tripleze masa monetară în câţiva ani (de boom) – sunt curios daca Lucian Isar ar numi asta o mostră de competenţă – la fel de bine cum poate îngheţa refinanţarea băncilor comerciale şi să urce dobânzile la niveluri astronomice. În opinia mea aceasta nu este o dovadă de incompetenţă, ci de exercitare a puterii arbitrare de a influenţa piaţa monetară, expresia politizării monedei. Ar trebui să fim consecvenţi şi să criticăm BNR la modul principial, nu doar atunci când dobânzile se mişcă în direcţia care nu ne convine.

2) Activitatea bancară şi activitatea de supraveghere a activităţii bancare este un spaţiu de exercitare a aceloraşi “românisme” cu care ne-am obişnuit în alte domenii ale viciatei noastre vieţi politice şi economice. Doar un naiv îşi mai poate imagina că sectorul bancar este condus de genii, de tehnocraţi incoruptibili, de instituţii credibile… în fine, de cei mai cei dintre români. În realitate, există serioase motive să bănuim că aici sălăşluiesc de fapt tocmai cei mai corupţi membri ai societăţii.

Şi aşa ajungem la al doilea articol pe care vi-l recomand, scris de Cristi Păun. Autorul merită o bere (cel puţin) pentru faptul că a mutat în sfârşit discuţia publică despre “băieţii deştepţi” – discuţie care deja începuse să plictisească prin eterna mestecare a aceloraşi subiecte din energie sau construcţia de drumuri – un nivel mai sus, anume la băieţii deştepţi din bănci:

Ce fac aceștia? Iau dobândă subvenționată de la stat (banca centrală) și apoi împrumută statul sau piața cu o dobândă mult mai mare. E aceeași schemă ca în energie, evident pentru sume mult mai mari și profituri mult mai mari (comparați sediile de la ”băieții deștepți” din energie cu sediile de la băncile care prosperă din această schema urât mirositoare). Dobânda de refinanțare de la banca centrală ar trebui să fie una penalizatoare și să îl ardă pe bancherul care greșește și dă credite fără a avea depozite atrase suficiente, care împrumută de prea multe ori depozitele la vedere pe credite cu scadențe cât mai mari sau care pur și simplu nu își corelează bine maturitatea depozitelor cu maturitatea creditelor. Banca centrală ar trebui să penalizeze băncile comerciale prin această dobândă nu să le premieze. Consecințele sunt cât se poate de clară: dobânzile de la credite nu scad, riscurile asumate de băncile comerciale nu sunt atent monitorizate, depozitele populației (economisirile) nu mai sunt de prea mare interes atâta timp cât băncile se pot adăpa ieftin și fără prea mare bătaie de cap de la robinetul generos al băncii centrale. În acest context, sunt absolut hilare sforțările celor din banca centrală (vezi aici) care încearcă să impună un anumit comportament băncilor comerciale (adică să mențină depozitele scumpe pentru a fi atractive pentru populație)  după ce le-au umplut desagii cu bani ieftini, în speranța că vor relansa vreo economie, vor determina vreun antreprenor să se dedice mai mult afacerilor (adică să plătească din greu biruri unui stat ineficient).

269_cartoon_banker_bum_large

Completând cele de mai sus, aş spune că nu sunt doar hilare, ci de-a dreptul neserioase. Crede cineva că BNR încearcă cu adevărat să reducă marja de profit a băncilor comerciale, aşa cum s-ar părea din propunerea insistentă ca acestea să reducă dobânda la credite dar nu la depozite?! Este BNR interesată ca o industrie care are 20% împrumuturi neperformante să îşi reducă marja de profit?!

0 Shares
Share
Tweet
Share