19 December 2018
Home / Aberaţia de intervenţie / Avertisment pentru Europa: în Japonia indicele mizeriei a atins un nivel istoric

Avertisment pentru Europa: în Japonia indicele mizeriei a atins un nivel istoric

Japonia pune în practică de peste două decenii politica pe care UE pare din ce în ce mai dispusă să o implementeze: tipărirea de bani și rate ale dobânzii negative, în scopul stimulării creditării și a consumului. Consecințele acestei inginerii sociale sunt din ce în ce mai clare: nu doar că Japonia nu a ieșit din stagnarea economică, dar bunăstarea națiunii a avut de suferit datorită creșterii prețurilor. Astfel, efectul politicii de stimulare poate fi rezumat într-un singur cuvânt: stagflație. Această maladie, care a caracterizat economiile dezvoltate în perioada anilor ’70 datorită încăpățânării decidenților politici de a urma falimentarele măsuri keynesiene, a ieșit din nou la iveală în Japonia și, fără să părem Mama Omida, sunt șanse bune să o vedem iar în Europa. Stagflația este bine surprinsă în celebrul indice al mizeriei (Misery Index), care arată suma dintre rata inflației și rata șomajului. În cazul Japoniei, indicele mizeriei este în prezent 7% (3,4% rata inflației + 3,6% rata șomajului) – cel mai mare nivel atins în ultimii 33 de ani! Acesta este rodul cel mai important a ceea ce lumea a numit Abenomics – strategia economică a primului ministru Shinzo Abe – în fond o politică primitivă de umflare contabilă a PIB-ului prin tipărirea de bani, cunoscută de la Keynes încoace, și chiar dinaintea lui. Și rata inflației, așa cum este reflectată  de indicele prețurilor de consum, nu arată exact cât de afectați sunt oamenii simpli, precum pensionarii; prețurile alimentelor au crescut cu 5% în ultimul al, carnea și somonul – ingredient de bază în alimentația japonezilor, scumpindu-se cu 20-30%.

Indicele mizeriei Japonia

Dacă mai punem la socoteală că veniturile clasei muncitoare (salariile) s-au situat pe un trend descendent în ultimii 2 ani, avem imaginea mai completă a dezastrului provocat de politica de expansiune monetară: redistribuția avuției de la marea masă a cetățenilor către un grup de industriași, corporații și instituții financiare care au nevoie de aceste injecții monetare pentru a se menține pe linia de plutire.

Se îndreaptă Europa către același deznodământ? Probabil da, măcar țările periferice. Ca și în Japonia, politicienii europeni sunt speriați de faptul că economia „nu produce”. Dar ca și în Japonia, politicienilor europeni le este și mai frică să rostească adevărul: economia este ținută în loc de poveri fiscale, de angajamente guvernamentale populiste, de corporații falimentare al căror acționariat ține cu dinții de putere și lucrează mână în mână cu “reprezentanții poporului”. Așa că, în disperare de cauză, apelează în continuare la vechea metodă de camuflare a realității, întocmai precum un drogat revine obsesiv la seringa lui. Se tipăresc bani, însă banii nu țin loc de resurse. Acesta este un adevăr elementar, pe care până și un copil de grădiniță este în stare să-l înțeleagă, dar pe care propaganda guvernamentală îl neagă fără încetare. Tipărirea de bani nu are nimic magic; ea nu creează carne, cartofi sau pătrunjel, nici locuințe sau mașini. Tipărirea de bani nu face decât să dilueze valoarea banilor, acționând ca un impozit în favoarea prietenilor oamenilor politici. Această politică de pauperizare a societății nu are cum să pună pe picioare industria. Industria are nevoie de piață, de clienți, pentru a fi rentabilă. Cu cât populația sărăcește mai mult, cu atât industria își pierde rațiunea de a exista. Emisiunea monetară poate masca absența pieței și a nevoilor de consum, poate repara artificial bilanțurile contabile; la fel cum un drogat se liniștește după ce capătă doza preferată. În realitate însă, cu fiecare nouă doză de lichidități economia se duce mai mult în nori, decuplată de nevoile reale ale societății. La bursă urcă firma pân-la cer, vorba cântecului. Unii se fac că muncesc, alții se fac că plătesc. Firește, marea majoritate își vede rația de bunăstare diminuată cu fiecare nouă măsură socialistă.

[layout show=”1″]
1 Shares
Share
Tweet
Share
Stumble