5 April 2020
Home / Murray Rothbard (page 9)

Murray Rothbard

Cine a pierdut cel mai mult de pe urma Brexit?

Aceasta este harta pierderilor bursiere, de la CNN: Bursa spaniolă a pierdut 12,35%, bursa italiană a pierdut 12,5%, cea grecească 13,4%. În comparație cu acest colaps, faptul că bursa de la București (indicele BET) a scăzut doar cu 3,5% este neglijabil, oricum mai mic decât declinul pieței poloneze (4,38%). Principalul indice al bursei londoneze a încheiat ziua de vineri cu -3,15%. Concluzia? După aflarea rezultatului referendumului britanic principalii perdanți au fost bursele de pe continent, atât cele din nucleul dur al UE – indicele Euro Stoxx care măsoară evoluția celor mai importante acțiuni din zona euro a scăzut vineri cu 8,62% – cât mai ales cele din țările PIIGS, adică oile negre ale zonei euro, mereu aflate mereu sub spectrul falimentului și ținute în viață doar grație politicii inflaționiste a BCE. Se pare că “piața” a dat verdictul: dacă Brexit, atunci UE are mai mult de pierdut!

Citeşte în continuare

Groenlanda a ieșit din UE și Grecia a intrat în criză

La începutul anilor ’80 Grecia a intrat în UE (1981) iar Groenlanda a ieșit din UE (1985). După cum se vede, economia care a avut relativ mai mult de suferit a fost Grecia, care în ultimii cinci ani a înregistrat cea mai mare depresiune economică pe timp de pace din istorie. Motivul pentru care această criză este legată de proastele politici inspirate de UE a fost explicat aici. Scopul acestei comparații este doar acela de a ilustra ideea că există viață să în afara UE – așa cum multe țări au demonstrat. Groenlanda (teritoriu autonom din componența Danemarcei) nu se poate compara cu Grecia: pe de o parte, Groenlanda este subvenționată masiv de guvernul danez; pe de altă parte economia sa este extrem de specializată (deci, fragilă), spre deosebire de multiplele oportunități de afaceri prezente în Grecia.

Citeşte în continuare

Fără nebunie speculativă, nu e nici “măcel”

Când deschid azi calculatorul, văd: “Măcel pe burse!… Lira sterlină a pierdut 10%” etc. Evoluția bursieră din ultimele zile arată așa. După moartea lui Jo Cox bursele au sărit în sus. Lira sterlină s-a apreciat. Wall Street scria că “piețele sunt amorale” și că investitorii apreciază acum că șansele unui Brexit au scăzut. Și sondajele ulterioare au arătat că ponderea celor care doresc rămânerea în UE este mai mare. De aici speculația s-a intensificat. FTSE 100 a urcat cu aproape 8% într-o săptămână – evoluție pe care nimeni sănătos la cap nu ar caracteriza-o drept una normală, firească. Dar, ce să vezi, nici un politician, nici un birocrat bruxellez nu a ieșit să denunțe euforia speculativă, nebunia cumpărătorilor de acțiuni. Totul a fost primit cu zâmbete, fiindcă, nu-i așa, e bine când bursele dau dreptate politicienilor. Astăzi s-a văzut că majoritatea investitorilor au pierdut pariul. Drept urmare, bursa a suferit …

Citeşte în continuare

Falimentul keynesismului în Japonia

Asta se întâmplă când interesele politice înving rațiunea. Datoria publică a crescut de 4 ori dar economia stagnează. Ce părere aveți, ar trebui să încerce mai tare?! Cam așa intenționează:  “Cred că toată lumea a auzit de poveste lui Peter Pan, care spune: <<În momentul în care ai îndoieli că poți zbura, vei pierde pentru totdeauna puterea de a zbura.>> Da, exact de asta avem nevoie, de o atitudine pozitivă și de convingere.”  

Citeşte în continuare

Despre Brexit, cu 99% propagandă, numai de bine…

Dacă Marea Britanie iese din UE nu va păți nimic rău, așa, automat. Nu trebuie să ai 2 facultăți ca să îți dai seama că există multe țări pe Pământ care s-au dezvoltat bine-mersi fără să fie membre ale UE. Câteva există chiar în Europa (Elveția, Norvegia). Rețeta creșterii economice este una singură: acumulare de capital și investiții deștepte, gestionate prin mecanismul concurențial al pieței. Dacă Marea Britanie își liberalizează economia după ce iese din UE, atunci o s-o ducă mai bine. Dacă, din contră, va adopta politici protecționiste, atunci o va duce mai rău. Deci, vă rog să observați, acest lucru nu are legătură cu apartenența la UE, ci cu calitatea politicilor. Cam asta este concluzia multor studii. Aveți aici un exemplu. Aici aveți alt exemplu. Problema este că politrucii britanici, din ambele tabere, fie încearcă să inducă o psihoză colectivă, fie folosesc cele mai greșite argumente pentru a …

Citeşte în continuare

Scrisoare deschisă: Legea supermarketurilor trebuie retrasă!

România nu e Venezuela Legea supermarketurilor trebuie retrasă! Domnului Klaus Werner Iohannis, Președinte al României Tuturor liderilor partidelor politice,   Suntem un grup de cadre didactice, economiști, antreprenori și manageri preocupați de politicile publice care afectează climatul de afaceri și bunăstarea populației. Având în vedere faptul că proiectul legii care obligă toate supermarketurile să comercializeze produse românești în proporție de 50% a fost adoptat de Camera Deputaților – cameră decizională în acest caz – vă supunem atenţiei următoarele: Considerăm că prevederile proiectului de lege încalcă cerințele de bază ale economiei de piaţă, liberei inițiative şi concurenţei, așa cum sunt acestea definite şi garantate de art. 135 al Constituţiei României. Într-o autentică economie de piață, cantitatea şi caracteristicile concrete ale produselor oferite spre vânzare de comercianţi sunt în directă relație cu cererea consumatorilor. Comercianții sunt entităţi private care urmăresc, în general, obţinerea profitului, fapt care îi face să ofere acele produse …

Citeşte în continuare

Europa de Est – singura regiune a lumii care se depopulează

Țările din Europa de Est pot stopa brusc această hemoragie demografică doar dacă se transformă în paradis fiscal. În fond, atunci când lumea părăsește o regiune, aceasta înseamnă că traiul în respectiva regiune este insuportabil de costisitor (comparativ cu alternativele). Cum poți face costul vieții mai ieftin? Micșorând povara fiscală, liberalizând economia.

Citeşte în continuare

Românii îl preferă pe Marele Inchizitor?

Astăzi, la intrarea la DNA, un lider politic a declarat: “Romanii la un moment dat trebuie sa se hotarasca daca in loc de o alimentare cu apa prefera un denunt, daca in loc de o scoala prefera un dosar, daca in loc de o paine mai buna prefera niste catuse. Cred ca pana la urma romanii sunt cei care vor decide; nu o lupta impotriva justitiei, dar o lupta pentru adevar si pentru bunastare, asta ne intereseaza”. Ceea ce mi-a adus aminte de Mare Inchizitor din Frații Karamazov și de motivul pentru care Dostoievski a fost mai genial decât orice economist sau political scientist de care am auzit. «Vrei să te duci în lume aşa, cu mâinile goale, făgăduind oamenilor o libertate pe care ei, în ignoranţa şi becisnicia lor înnăscută, nu pot s-o înţeleagă, de care chiar se feresc, îngroziţi, fiindcă nu există şi nici n-a existat vreodată nimic …

Citeşte în continuare

Dinamica intervenționismului alimentar

La început a fost subvenția. Una mică, fiindcă nu erau bani la buget. Și aia venea cu întârziere. Dar mai bine decât nimic, producția a crescut. Apoi au venit fondurile europene: zeci de mii de euro pentru crearea unei mici ferme sau a unei exploatații, sere și solarii etc. Producția a continuat să crească A treia oară a fost cu legea comercianților. Producția trebuia vândută undeva, indiferent de calitate și cantitate. Așa că s-a stabilit o cotă, minim 51% produse locale pe raft. A patra oară s-au pus taxe la importuri. „Castraveți putem produce și noi, nu este nevoie să luăm de la vecini!” După care a venit controlul prețurilor, fiindcă scumpirile trebuiau cumva temperate. Tocmai câștigase alegerile cineva care a promis alegătorilor scăderea prețurilor și combaterea sărăciei. După aceea a fost impusă raționalizarea. „Să se dea câte una ca să ajungă la fiecare!” Normal, produse nu prea mai erau …

Citeşte în continuare

Dacă românii sprijină DNA, atunci de ce votează pușcăriabili?

Am tot văzut întrebarea asta, de pildă la Victoria Stoiciu sau la Stelian Negrea. Vă asigur, chestiunea nu are nimic de-a face cu vreo problemă psihică. Poate cu una economică. Iată câteva explicații: 1. Calculul cost-beneficiu ținând cont de stimulentele politice. După ce s-a fript cu partidele vechi, lumea nu se aruncă să încerce partide noi. “Dacă astea noi fură mai mult?”, se gândesc unii. Populația poate fi mai deșteaptă decât cred analiștii. Oamenii nu pun în balanță faptul că vechiul primar de la sectorul 1 a furat cu faptul că Clotilde Armand nu a furat, ci cât va putea să fure noul primar cu cât ar putea să fure Clotilde Armand. Aceasta este comparația relevantă. Așa stând lucrurile, electoratul operează cu ipoteza că partidele vechi au furat, deci stimulentul pentru a fura în continuare este mai mic, în vreme ce USB nu a apucat să fure, deci va fi puternic …

Citeşte în continuare

Schimbare metodologică: gospodăriile cheltuiesc mai mult pe impozite

INS arată structura cheltuielilor gospodăriilor în anul 2015 și, ce să vezi, în comparație cu anii precedenți acestea au alocat o pondere mai mare plății diverselor taxe și contribuții. Citind metodologia am aflat că “Începând cu anul 2015, se foloseşte Clasificarea Europeană a Consumului Individual pe Destinaţii – COICOP 2013 la nivel de 5 digiţi, ceea ce aduce modificări asupra structurii anumitor indicatori, în sensul regrupării acestora, faţă de anii anteriori.” Deci românii “mănâncă” mai multe taxe decât știam. În rest, nici o surpriză, românii cheltuie chiar pe mâncare 21% din bani, 23% pe bunuri nealimentare și 20% pe servicii.  

Citeşte în continuare

Cică poporul e de vină că mănâncă parizer și nu cozonac

Ce-am învățat (din nou) în această campanie electorală? Chipurile, că votanții proști sunt de vină pentru rezultat; fie pentru că au votat corupți, fie pentru că nu a venit la vot. Ideea că alegerile sunt o luptă între deștepți și proști, că alegerile pot fi câștigate doar prin asmuțirea unui grup social împotriva altuia, a fost întreținută sistematic, începând cu acel faimos stupid people al lui Brucan și până la ultimele sloganuri ale suporterilor lui Nicușor Dan:   Făcând o paralelă cu economia, populația este de vină dacă se cumpără mult parizer. Fiindcă e proastă și cumpără. Tot populația este de vină dacă avem mașini proaste, fiindcă ea nu cumpără Mercedes-uri (în ciuda perspicacilor analiști care ne sfătuiesc că “suntem prea săraci ca să cumpărăm lucruri ieftine”, prin urmare…). Evident, poporul este de vină pentru ca face agricultură cu calul și căruța, nu cu tractorul. Și cine altcineva decât poporul este …

Citeşte în continuare

Dacă aveți de ales între două rele, mai bine stați acasă

Să presupunem că este ora prânzului, intrați să mâncați într-o cârciumă și ospătarul vă spune că nu are altceva decât două feluri de ciorbă: de fasole și de spanac (rețeta săptămânii). Ghinion, ciorba de spanac nu va place, iar cea de fasole este veche de 3 zile. Trebuie să alegeți dintre două rele răul cel mai mic? Sau vă vedeți de drum? Dacă este să ne luăm după cei care ne tot cheamă la vot, ar trebui să rămânem în restaurant și să mâncăm ceva, oricât de rele ar fi ciorbele, să alegem una dintre ele. Dar este absurd, în practică nimeni nu face asta aproape niciodată. Ci merge mai departe și caută alt restaurant sau ceva de mâncare care să-i placă. Gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă toți clienții care ar trece pragul restaurantului ar rămâne să mănânce. Patronul restaurantului ar fi super-fericit; “sistemului” lui dă roade: “Dă-le la clienți …

Citeşte în continuare

Să se dea îngrijire medicală, câtă puțină la fiecare ca să ajungă la toți!

Acesta ar trebui să fie motto-ul oricărui sistem socialist de asistență medicală. Doar că nu sună „corect” politic. Sună bine să spui că statul salvează vieți, în timp ce sistemul privat este pentru bogați. Total fals. Există două argumente în favoarea pieței libere. Primul este cel etic. Un sistem de sănătate integral privat este just deoarece derivă din acțiunile liber consimțite ale cetățenilor și reflectă preferințele (nevoile) acestora. Un sistem de sănătate public este injust deoarece se construiește pe mecanismul impozitării: fiecare cotizează “după posibilități” pentru ca fiecare să beneficieze “după nevoi”. Asta în teorie, desigur. În realitate, cum posibilitățile sau resursele sunt întotdeauna limitate în comparație cu nevoile, sistemul de stat are o reală problemă de alocare a îngrijirii medicale, problemă pe care în absența prețurilor nu o poate rezolva decât prin decrete ministeriale, de genul “Hai să mai dăm 1% din PIB în plus la sănătate”, “Hai să …

Citeşte în continuare

Din deponenți în investitori, din creditori în speculanți – părtași la o sinucidere economică

Celebra zicală keynesiană conform căreia o datorie publică gigantică nu ridică nici o problemă, fiindcă, nu-i așa, “ne-o datorăm nouă înșine” (!) cred că poate fi folosită și pentru a descrie ce se întâmplă cu sistemul de pensii. Sau, altfel spus… la început statul a luat de la Ion ca să-i dea lui Gheorghe. În faza a doua, statul a început să confiște de la toată lumea (diferențiat) și să dea… la toată lumea (diferențiat), astfel încât distincția dintre contribuabil și privilegiat să nu mai poată fi făcută cu ușurință. Ideea este să creezi o ceață atât de deasă încât să nu se mai prindă nimeni ce se întâmplă de fapt. Evident, pe măsură ce gradul de alambicare al hoției crește, cu atât hazardul moral și stimulentele perverse cresc și ele, ceea ce subminează sistemul: evaziunea fiscală crește, “noi ne facem că muncim – ei se fac că ne plătesc”, …

Citeşte în continuare