15 August 2020
Home / Murray Rothbard (page 8)

Murray Rothbard

Căpușe în acțiune

Uite de asta trebuie să dați ban, ban direct oricărui “expert” (bugetar sau client al statului, desigur) care spune că nu trebuie scăzute birurile în România. De asta. Fiindcă acest “expert” știe prea bine că statul este instrumentul prin care unii încearcă să trăiască pe spinarea celorlalți, că statul însuși este cea mai mare căpușă inventată vreodată. Când Curtea de Conturi vine și îți spune că în România autoritățile publice prăpădesc miliarde și miliarde de euro anual, bani pentru care mulți ar intra de bunăvoie și nesiliți de nimeni la pușcărie, când clasa politică este formată în vasta ei majoritate din asemenea exemple, când partidele și parlamentarii votează în general legi absurde, pentru a-și servi clientela (așa cum este cazul legii supermarketurilor) sau doar pentru a se face că muncesc ceva (așa cum este cazul legii votului prin corespondență) ei bine, atunci înseamnă că ești tu însuți un politruc dacă …

Citeşte în continuare

Execuția bugetară, la jumătatea anului

La jumătatea anului statul are un deficit de 0,5% din PIB, adică fix cât avea și în anul 2014. Situația nu este în principiu problematică, dacă ne amintim că în 2014 bugetul a încheiat cu un deficit de doar 1% din PIB. Dacă ne uităm la veniturile înregistrate de guvern, vedem că, într-adevăr, veniturile totale au scăzut cu 2%, dar veniturile fiscale au rămas practic neschimbate, în ciuda relaxării fiscale începută în iunie anul trecut. Hai să ne uităm la TVA, unde vedem că s-a colectat cu 9,5% mai puțin ca anul trecut. Nici măcar această scădere nu susține ideea că relaxarea fiscală a fost o idee proastă, deoarece cota medie de TVA a scăzut cu 26-27%, deci dacă reducerea de TVA nu ar fi stimulat economia ar fi trebuit să vedem o scădere de trei ori mai mare a încasărilor – ceea ce nu s-a întâmplat. În ceea ce …

Citeşte în continuare

Statul este terminat. Doar cetățenii se pot opune eficient atacurilor kamikaze

Pe acest blog am mai recomandat lucrările lui Martin van Creveld, profesor de istorie la Hebrew University of Jerusalem și un foarte apreciat teoretician militar. De fiecare dată când aflu despre un nou atac terorist îmi aduc aminte de The Rise and Decline of the State. “Războiul împotriva terorismului”, sau cum se mai numește acest eșec catastrofal al încercării statului de a păstra ordinea și disciplina, nu a produs rezultatele scontate și nici nu avea cum să le producă deoarece conflictul nu este unul tradițional, între actori statali. Aici avem de-a face cu o categorie cu totul specială de actori non-statali, e vorba de mici rețele sau chiar de simpli indivizi, de multe ori kamikaze, în fața căreia forțele regulate ale statului și-au demonstrat ineficiența. Și nu de ieri de azi. De decenii. Se spune că nu poți ucide o muscă cu tunul. Cea mai bună replică la adresa atacurilor izolate …

Citeşte în continuare

Puterea poveștilor în Turcia

La sfârșitul lunii martie, o ultimă etapă procesuală a dus în cele din urmă la achitarea a peste 200 de ofițeri militari turci, care fuseseră condamnați pentru plănuirea unei lovituri de stat în 2003, împotriva guvernului islamist nou ales la acel moment. Inculpații au primit pedepse lungi închisoare după primul proces, încheiat în septembrie 2012, chiar dacă dovezile împotriva lor au fost falsificat în mod clar. De atunci, până la momentul în care s-a încheiat rejudecarea cauzei, cei mai mulți observatori au recunoscut că primul proces a fost o făcătură. Dar, până de curând, cazul “Sledgehammer” a fost considerat în general ca prevestind aducerea sub control a armatei Turciei, prea băgăcioase în politică, și ținerea ei în frâu de către guvernul ales în mod democratic. Intelectualii liberali și observatorii occidentali au aplaudat urmărirea penală și a salutat-o ca una dintre cele mai mari realizări ale guvernului prim-ministrului Recep Tayyip Erdogan, …

Citeşte în continuare

Dublul standard al socialiștilor când vorbesc despre sărăcie și terorism

Ieri presa de stânga internațională și amicii noștri socialiști au repus în circulație hărți și grafice, precum cel de mai jos, care arată că, la scară istorică, Europa de Vest nu se confruntă cu cine-știe ce atacuri teroriste. Sau ca acesta, care arată că terorismul  este cu adevărat o problemă în altă parte, de exemplu în Africa sau în Orientul Mijlociu: Și știți ce? Socialiștii au dreptate. Chiar așa stau lucrurile. Deși putem interpreta diferit atacurile recente față de cele de acum câteva decenii – pentru că una este ca un stat (Libia) să distrugă un avion cu pasageri deasupra UK și alta este ca cetățenii propriei țări (Franța) să comită astfel de atacuri – ei au dreptate în privința cifrelor. Ce nu înțeleg eu este însă următorul lucru. Dacă graficele de mai sus ar trebui să ne facă să ne simțim mai liniștiți, atunci de ce graficul de mai …

Citeşte în continuare

Avem puține credite ipotecare pentru că suntem săraci? Nici vorbă!

Știre de te doare mintea: “România, codașa Europei la ponderea creditelor ipotecare în PIB.” Cine altcineva decât Asociația Română a Băncilor afirmă: „Cel mai important factor care explică ponderea redusă a creditelor ipotecare în PIB este nivelul scăzut al veniturilor care determină şi capacitatea redusă a  unei părţi a populaţiei de a susţine avansul şi plata ratelor la creditele ipotecare. V-ați prins, da? Dacă am fi și noi mai bogați, atunci am avea datorii mai mari! De asemenea, înainte de boom-ul imobiliar creditul ipotecar reprezenta 3% din PIB, acum e dublu, oare de ce, ne-am îmbogățit între timp?! Mda, dacă bancherii sunt incapabili să crediteze investițiile, măcar departamentul de PR să-și facă treaba… Serios vorbind, acum, dacă ar medita un pic, geniile de la ARB și din presă ar descoperi că România este o țară cu foarte mulți proprietari și că, logic, nu are atât de mult sens ca populația să cumpere …

Citeşte în continuare

Sofisme de la Țarul planificării prețurilor

“Dacă legea ar fi obligat retailerii, explicit, să aibă la raft 51% produse alimentare româneşti, ar fi încălcat reglementările europene în materie de concurenţă pe o piaţă liberă… dar a fost aleasă formula ”lanţul scurt”, care este acceptată pe plan european.” – zice președintele Consiliului Concurenței. Ceea ce m-a făcut curios să citesc CV-ul domnului președinte. Impresionant. A absolvit Facultatea de Medicină, două masterate în științe politice și un doctorat în economie și a lucrat toată cariera pentru stat. Deci, cum ar veni să vă spun eu dumneavoastră: Nu sunteți obligați să mergeți la un restaurant românesc, dar sunteți obligați să ajungeți la ce restaurant doriți în maxim 15 minute. Oare ați putea ajunge la un restaurant din Bulgaria? Nu sunteți obligați să mergeți la o școală din România, dar trebuie să nu alegeți o școală aflată la o distanță mai lungă de 2 km de domiciliul dvs. Oare v-ați …

Citeşte în continuare

Distracția care ne omoară… educația

Zilele trecute circula un articol interesant, de sezon, Dragi părinți, e greu ca școala să vă mai educe copiii, când acasă vi-i educă televizorul. Apropo de asta, vă recomand o lectură mai serioasă, Distracția care ne omoară. Discursul public în epoca televizorului. Zice autorul: “Există două moduri prin care se poate distruge spiritul unei culturi. În primul dintre aceste moduri, cel orwellian, cultura devine o închisoare. În cel de-al doilea, cel huxleyan, cultura devine teatru burlesc. Ştim cu toţii că, în prezent, lumea este tulburată de numeroase culturi-inchisoare, a căror structură a fost descrisă cu acurateţe în parabolele lui Orwell. Cine citeşte 1984 şi Ferma animalelor şi, suplimentar, Întuneric la amiază, a lui Arthur Koestler, capătă o imagine destul de clară asupra maşinăriei de control al gândului, aşa cum operează în prezent în nenumărate ţări, afectând milioane de oameni. Desigur, Orwell nu a fost primul care ne-a vorbit despre dezastrul …

Citeşte în continuare

Dan Mașca vs. Nini Săpunaru: diferența dintre liberalism și feudalism

“Ce este o politică liberală? Toată lumea umblă cu liberalismul în gură. Și e firesc, fiindcă liberal sună bine. Chiar și socialiștii, de decenii, într-o anumită parte a lumii, se numesc tot liberali. Noul ministru de finanțe al Greciei este considerat marxist-libertarian – probabil cel mai nou brand liberal care există! Totuși, cu cât eticheta de liberal s-a răspândit mai mult, cu cât a crescut numărul partidelor care și-au agățat în denumire termenul liberal, cu atât politicile liberale s-au dărăpănat, cu atât am avut parte de mai puțin liberalism.” Spuneam aceste lucruri fiind invitat să vorbesc la un congres al Partidului M10, anul trecut. Și adăugam: “Este liberalismul avantajos doar pentru un anumit grup? Nici vorbă. Liberalismul nu aparține unei clase sociale, fie ea „clasa de mijloc”; el promovează bunăstarea tuturor oamenilor. Liberalismul nu este pavăza intelectuală a antreprenorilor, a burgheziei, a corporațiilor… Trebuie afirmat răspicat: liberalismul este benefic pentru …

Citeşte în continuare

Confiscarea pământurilor și corelația dintre precipitații și PIB în Zimbabwe

În atenția cui îi pasă: socialiștii de pretutindeni provoacă numai dezastre. În anul 2000 dictatorul Mugabe a hotărât naționalizarea a 804 ferme aflate în principal în proprietatea albilor, reprezentând o suprafață de aproximativ 2 milioane de hectare. Aceste pământuri au fost date în folosință populației sărace de culoare. Rezultatul acestei politici populiste? Agricultura s-a dus de râpă și, odată cu ea, s-a rupt și corelația dintre cantitatea de precipitații și PIB. Asta se întâmplă mereu când negi importanța proprietății private și rolul stimulentelor pentru alocarea eficientă a resurselor. Se alege praful. Ce a urmat în Zimbabwe bănuiesc că știți.

Citeşte în continuare

România fotoșopată. Pe termen mediu și lung

În afară de o poză fotoșopată cu Bâlea și de 12 pagini de idei generale și cam vagi, unde e Strategia? Foarte multe lozinci… practic nu ai ce să-i reproșezi documentului prezentat azi de guvern, în afară de faptul că nu vine cu nimic concret. Dar se pare că se lucrează pe domenii la ceva mai substanțial… să vedem. Până atunci o notă proastă pentru faptul că mi-a înșelat așteptările, credeam că guvernul va veni cu propria viziune, asumată, clară și limpede. Nu știu, chiar și un proiect de țară descărcat de pe internet mergea. În schimb, guvernul pare preocupat de clădirea unui suport politic pentru ceva ce nu există. Ceea ce mă face să cred că de fapt se caută suportul politic pentru prelungirea acestui guvern… și în rest… “vă mai sunăm noi”. Cum poți să spui că marile provocări ale României de azi sunt “Repercusiunile crizei economice globale, Schimbările …

Citeşte în continuare

Povara birocrației bruxelleze vs povara statului național

Sorin Ioniță afirmă că povara administrației de la Bruxelles este incomparabil mai mică față de povara birocrației naționale:   “Hai sa vedem cum e cu “birocratia de la Bruxelles” si reducerea de cheltuieli ceruta de euro-sceptici. Uite aici, pentru UK si Franta. Ia ziceti voi, cine e mai apasator bugetar, statul national sau UE? Cat se poate taia de la UE ca sa suplimentam bugetele nationale si sa se vada ceva? Unde e birocratia mai mare?” Ei bine, se prea poate ca povara birocrației de la Bruxelles să fie mai mică. Deocamdată, cât încă nu avem un super-stat european. De fapt, nici nu putem să calculăm exact. Dar – un mare “Dar” – graficul induce publicul în eroare, deoarece sugerează o disproporție evidentă între costul administrației europene și costul administrației naționale. Pentru a avea o imagine mai bună asupra situației, se cuvine să facem două observații: În primul rând, cele …

Citeşte în continuare

Brexit: câteva comentarii după conferința de la SNSPA

Ieri am asistat la conferința “Implicaţiile economice ale Brexit-ului” organizată la SNSPA. Nu am vrut să răpesc dreptul audienței de a pune întrebări speakerilor invitați, așa că doar am ascultat. Speakeri: Alina Bârgăoanu, prorector SNSPA, președinte al Institutului European din România Ioana Petrescu, economist, fost ministru de Finanţe Gabriela Drăgan, director al Institutului European din România, ASE Lucian Anghel, economist, preşedinte al Consiliului de Administraţie al Bursei de Valori București Valentin Lazea, economist-șef al Băncii Naționale a României Cristian Păun, ASE Iată câteva comentarii pe marginea celor auzite: Valentin Lazea Lazea: Ce a facut UE bine? A asigurat pacea, de 70 de ani. A asigurat libertatea de miscare. A asigurat un nivel de trai in crestere. Faptul ca avem inegalitate, asta nu e vina UE, ci a politicienilor. Ce a facut prost? Multiculturalismul. Relativismul moral. Sunt de acord că a făcut prost ce a făcut prost, dar nu sunt de acord …

Citeşte în continuare

Educația este hrană pentru minte, scumpă rău și diluată

Cineva chiar a îndrăznit să vorbească de rău cooperativa socialistă din educație! Mă bucur și îl felicit pe Marius Bostan pentru că este primul decident care sparge gheața. Deoarece vorbele ministrului Bostan au fost interpretate diferit, mi-ar plăcea să văd o explicitare a poziției acestuia. Până atunci, iată ce ar trebui să reținem: 1. Educația nu este gratuită și nu poate fi gratuită, la fel cum îngrijirea sănătății nu este gratuită, cum apărarea națională nu este gratuită, cum benzina nu este gratuită. Totul are un preț și este important dacă îl plătești transparent sau pe sub mână. Sistemul „gratuit” pe care îl avem în prezent este de fapt o modalitate de a ne fura singuri căciula, căci plătim indirect, prin taxe, o sumă enormă: “In 2015, statul (buget general consolidat) a cheltuit pentru fiecare elev sau student aflat în învățământ anteprescolar, învățământ prescolar, învățământ preuniversitar (primar, gimnazial, liceal, special) si …

Citeşte în continuare

De ce Stânga urăște referendumurile?

Una din cele mai obișnuite lamentări ale comentatorilor de stânga din Europa și America în ceea ce privește Brexit este că organizarea de referendumuri e o idee proastă. Exemplul cel mai clar constă în disprețul cu care Stânga îl tratează pe premierul britanic David Cameron, fie și pentru că a sugerat referendumul. Dar de ce ar urî Stânga referendumurile? Nu pretinde Stânga că reprezintă “poporul”? Nu este “puterea poporului / power to the people“, unul dintre cele mai populare sloganuri ale Stângii? Nu este Stânga americană cea care încearcă să elimine Colegiul Electoral, tocmai fiindcă aceasta nu reprezintă în mod nemijlocit voința “poporului”? Dacă cineva ar saluta referendumurile, atunci aceasta ar trebui să fie Stânga politică. Așa că de ce nu se întâmplă asta? Pentru că de fapt nu se înțelege ce înseamnă Stânga cu adevărat. În primul rând, Stângii îi pasă de “popor” la fel de mult pe cât …

Citeşte în continuare