28 October 2020
Home / Murray Rothbard (page 32)

Murray Rothbard

Ura! Impozitarea bacșișului va afecta cei mai prost plătiți salariați

Ura! Legiferarea bacșișului și impozitarea acestuia cu 16% va adânci polarizarea socială – să ne bucurăm fiindcă, vorba Victoriei Stoiciu, noi oricum nu vrem să încurajăm joburile prost plătite în țara asta! În caz că nu știați, așa au arătat salariile nete plătite în luna februarie în România: angajații din industria tutunului s numără printre cei mai bine plătiți români, câștigând în medie 5151 lei, adică de circa 3 ori mai mult decât salariul mediu net pe economie (1731 lei); salariații din petrol și gaze țin și ei aproape, cu un salariu mediu de 4159 lei; în ciuda reputației lor, bancherii câștigă în medie mai puțin decât ați crede, doar 3783 lei, adica 218% din salariul mediu pe economie; angajații din agricultură și silvicultură încasează 1328 lei, adică 77% din salariul mediu național; cu voia dumneavoastră, “roiul” de ospătari și alți angajați din hoteluri și restaurante au un salariu mediu …

Citeşte în continuare

Vreți o “isterie creativă”? Ce ziceți de desființarea impozitelor?

Referindu-se la premiul distribuit de loteria bonurilor fiscale, Moise Guran afirmă: “Nu zic, sunt bani și ăștia, dar cred că loteria trebuie cumva reorganizată. Cu premii de 250 de lei nu creezi o isterie creativă.” Total de acord. Vorba unui comentator, mai câștigat ieșeai dacă nu cereai bon și țepuiai statul. Soluția domnului Guran pentru declanșarea unei isterii creative? “Cred că statul trebuie să pună la bătaie o sumă ceva mai mare căci, altfel, pentru extragerea lunară sigur nu se vor mai înscrie foarte mulți. Să zicem 10 milioane pe lună în loc de 1 milion de lei și tot ar fi altceva.” Ba nu, cred că propunerea este tot modestă. În schimb, ce ziceți de asta: să desființăm complet bonurile fiscale și să lăsăm astfel integral societății banii pe care îi plătește statului? Este ca și cum statul ar premia cetățenii cu toți banii de care dispune. Ia să vedem, …

Citeşte în continuare

Nebunia tiparniței de bani: randamentele suverane ajung rând pe rând negative

Mario Draghi tipărește euro și cumpără obligațiuni guvernamentale. Drept urmare, costul împrumuturilor suverane scade accelerat. Mai întâi costul datoriei pe termen scurt, apoi rata dobânzii pe termen lung. Draghi și-a propus să cumpere doar titluri financiare care au un randament superior ratei de -0,2% stabilită de BCE, dar problema este că pe măsură ce înaintează cu tipărirea de bani și cu achizițiile, rând pe rând randamentul bondurilor devine negativ.   Potrivit unei ultime informații (Moody’s), în ritmul acesta BCE nu prea va mai avea ce să cumpere până la sfârșitul anului. Deja Portugalia, o economie de mâna a doua, se împrumută gratis la scadență de 2 ani; Spania la fel. Germania se împrumută gratis inclusiv pe 10 ani! Dar nici o poză nu surprinde mai bine aberația de intervenție inflaționistă care deformează sistemul financiar decât aceasta: Trăim într-o lume marcată de ingineriile inflaționiste ale guvernelor. Acesta nu este capitalism, ci …

Citeşte în continuare

Cât mai avem până la prohibiția numerarului, cine o dorește și pentru ce?

Zilele trecute s-a discutat intens pe tema interzicerii folosirii numerarului pentru tranzacții mai mari de 50 000 lei (practic, dacă vrei să-ți cumperi o casă sau o mașină mai scumpă, vei fi nevoit să ai banii într-un cont bancar). Anul trecut am explicat în detaliu de ce o astfel de măsură este profund nocivă pentru bunăstarea pe termen lung a societății și de ce argumentele guvernului – culminând cu opinia Ioanei Petrescu, care afirma că plățile cu cardul trebuie încurajate fiindcă așa scrie într-un studiu al… Visa (!?) – sunt putrede complet. Revin asupra subiectului insistând asupra manierei în care consider că trebuie abordat, dacă ne dorim cu adevărat să-l înțelegem. Consider că orice măsură politică a guvernului trebuie văzută la fel ca orice activitate privată: îndreptată către obținerea unui profit. Acesta este modul economic de gândire. Pentru a înțelege de ce adoptă statul o măsură sau alta, trebuie să …

Citeşte în continuare

Nu criza, ci boom-ul socialist duce la polarizare socială: cazul Greciei

Sintagma „Înapoi în viitor” capătă o conotație specială când vorbim despre Grecia și, curând, am impresia că și despre alte țări. Graficul de mai jos arată evoluția veniturilor reale după impozitare ale grecilor, pe clase de venituri, în ultimele patru decenii. În prima decilă, veniturile reale înregistrat cea mai mare scădere în ultimii ani, cei mai bogați 10% dintre greci câștigând în prezent doar 60% din banii pe care îi obțineau înainte de criză. În ultima decilă, veniturile au scăzut cel mai puțin, cei mai săraci 10% dintre greci câștigând astăzi circa 70% din veniturile pe care le obțineau la apogeul boom-ului economic. Venitul median se cifrează aproape de nivelul atins în 1985, când a apărut în cinematografe filmul „Back to the future”, pe care cititorii trecuți de prima tinerețe s-ar putea să și-l amintească cu plăcere. Înainte ca hipsterii anti-capitalism și socialiștii plătiți de Soros să geamă de durere …

Citeşte în continuare

Economia are nevoie de creșterea salariilor? Nici vorbă!

Cristian Hostiuc afirmă în ZF că “România are mai multă nevoie de creşterea salariilor decât de scăderea TVA”, deoarece doar creșterea salariilor ar rezolva adecvat problema cererii interne, în absența căreia economia suferă. Cred că domnul Hostiuc este pe o direcție greșită și oferă un exemplu clasic de analiză care pune căruța înaintea boilor: pentru a crește, economia nu are nevoie de salarii mai mari, ci de producție mai multă. Salariile nu reprezintă un factor de producție, ci recompensa unui factor de producție – factorul muncă; cu alte cuvinte, salariile reprezintă o parte a producției (restul revenind proprietarilor celorlalți factori de producție). Creșterea salariilor reale nu se poate realiza decât prin creșterea cantității de bunuri și servicii oferite pe piață. La rândul său, creșterea producției are la bază în principal creșterea cantității de capital investit/lucrător, capitalul fiind factorul de producție cel mai important în economia contemporană – așa cum în …

Citeşte în continuare

Cea mai democratică țară: Bush #1, Clinton#1, Bush #2… Clinton #2 vs. Bush #3

Cum vi se pare că țara considerată model de democrație numărul clanurilor care pretind puterea este atât de mic? Nu vă speriați, cuvântul „clanuri” e folosit de CNN, deci nu o să ne acuze nimeni de anti-americanism pe aici… Să recapitulăm: George H. W. Bush: 1989-1993 Bill Clinton: 1993-2001 George W. Bush: 2001-2009 (Barack Obama: 2009-2016) Și, cu voia dumneavoastră, lista președinților americani poate continua cu alte nume de sonoritate similară, la următoarele alegeri urmând să vedem o bătălie aprigă (mda…) între Jeb Bush și Hillary Clinton, care a fost un fel de vicepreședinte sub Obama, mai exact secretar de stat (2009-2013). Mie mi se pare că e o chestie eficientă. Dacă am avea mai multe clanuri politice, pardon, mai multe opțiuni am vrut să zic, atunci băieții deștepți ar avea reale probleme în a-și asigura controlul guvernării. Nu prea ar ști pe cine să sposorizeze mai întâi. Așa, cu …

Citeşte în continuare

Moara cu apă din Ohaba – sau cum proprietatea privată păstrează tradițiile

“Dar dacă nu ar fi statul, cine ar mai finanța muzeele” – poate să sune o întrebare naivă. Naivă pentru că muzeele de stat sunt finanțate tot din banii noștri, dar din bani luați cu forța prin impozite, asupra cărora nu mai veghează ochiul grijuliu al proprietarului. Din acest motiv multe vestigii istorice cad în uitare sau paragină, cea mai importantă menire a lor fiind aceea că oferă un job călduț unor funcționari plictisiți. Până ieri aveam la îndemână două exemple prin care puteam demonstra cum inițiativa privata funcționează în acest domeniu considerat prin excelență unul al “bunurilor publice” – adică unul în care doar acțiunea colectivă (a statului) aduce rezultate. Primul era Castelul Bran, care după retrocedare a continuat să funcționeze ca muzeu, aducând de patru ori mai multe profituri decât înainte. Al doilea era peștera Valea Cetății, care a fost conservată și amenajată pentru public abia după ce …

Citeşte în continuare

Vor trece ungurii și bulgarii granița pentru a-și cumpăra mâncare din România?

De câte ori ne-am stresat că mâncarea în România este la fel sau chiar mai scumpă ca în țările occidentale? Ceea ce aparent este greu explicabil, dat fiind că salariile forței de muncă, chiriile plătite de magazine, prețurile energiei etc. sunt mai mici decât în cea mai mare parte a Europei? Paradoxul se explică în bună măsură dacă ținem cont de nivelul impozitării (pe forța de muncă, pe mărfuri) și de alte bariere birocratice care împiedică ieftinirea alimentelor. O componenentă importantă a prețului alimentelor este taxa pe valoarea adăugată, care îl încarcă pe vânzător cu o povară de 24% din costul furnizării produselor. Această povară fiscală (alături de altele) descurajează oferta și are două efecte: duce la creșterea prețului, față de alte țări cu condiții de producție similare; duce la scăderea calității produselor pe acele segmente de piață unde vânzătorii nu pot transfera prea mult în prețuri povara taxei, dar …

Citeşte în continuare

Românii ar putea adopta euro mâine, nu la paștele cailor

BNR și-a mai construit un prilej pentru a „educa” publicul în privința faptului că aderarea României la euro trebuie amânată. Face asta de ceva vreme. Și o face cu dibăcie, nu doar prin prezentările și luările de poziție ale angajaților săi (așa-numita „Școală de la BNR”) , ci folosind și aripa economiștilor „independenți”. Cumva, pe fondul lipsei de reacție a guvernului și a breslei economiștilor, publicul capătă încet-încet impresia că asistăm la un consens al specialiștilor care, iată, toți zic că aderarea la zona euro trebuie amânată. Nu știu dacă mai este nevoie să amintim, toți tehnocrații care spun acest lucru lucrează de fapt în cârdășie cu BNR și fac parte din același grup de interese: sunt bancheri. Înainte de a lua la puricat argumentele grupului care susține amânarea aderării la euro, să amintim, pentru a n-șpea oară, ceea ce ascund acești economiști: faptul că publicul român ar putea avea …

Citeşte în continuare

Ce e mai greu în România, să înființezi o firmă sau să o duci mai departe?

Victoria Stoiciu și Sorin Cucerai, pe Facebook: “În România, înființarea unei firme este foarte costisitoare. Costul înființării reprezintă 75% din salariul minim, iar majoritatea salariaților sunt plătiți cu salariul minim – ceea ce înseamnă că majoritatea cetățenilor români adulți nu-și permit să înceapă o afacere chiar dacă ar vrea. Practic, dreptul la inițiativă economică, un drept fundamental, recunoscut ca atare în art. 45 din Constituția României, este limitat sever și abuziv. Chiar și în termeni absoluți, înființarea unei firme este mai costisitoare în România decât în Austria, în Danemarca, în Irlanda, în Marea Britanie sau în Noua Zeelandă, ceea ce e profund în neregulă. Costul de înființare a unei firme (% din Venitul Intern Brut pe cap de locuitor) – în UE (datele au fost culese în iunie 2014): Slovenia – 0,0; salariul minim lunar: 1.054 dolari Danemarca – 0,2; 125 dolari Austria – 0,3; 145 dolari; salariul minim lunar: …

Citeşte în continuare

Istoria vânzărilor iPhone într-o poză

Apple a vândut 270 000 de telefoane în primul trimestru după lansarea iPhone, în 2007. În trimestrul I din acest an vânzările au ajuns la 74,5 milioane unități (sursa). Oare Apple a anticipat exact nevoile publicului, dezvoltând o tehnologie care urma să capete o popularitate extraordinară. Sau se cheamă că pofta vine mâncând?!

Citeşte în continuare

Ce se va întâmpla cu puterea de cumpărare a leului și prețul alimentelor după scăderea TVA?

Evolutia pretului painii

Acesta este întrebarea care interesează majoritatea românilor: ce vor face prețurile de la 1 iunie, când TVA la alimente va fi de 9%. Foarte foarte pe scurt, răspunsul este: nimic; nu se va întâmpla nimic. Dar hai să o luăm sistematic și să analizăm problema așa cum ar trebui să o facă un economist. Vă propun să începem cu prețul pâinii, la care TVA a fost redus la 1 septembrie 2013, tot la de 24% la 9%. Ce s-a întâmplat cu prețul pâinii? A scăzut proporțional cu reducerea TVA și a rămas la un nivel permanent mai jos decât prețurile celorlalte bunuri. Altfel spus, scăderea TVA la pâine s-a văzut la raft, furnizorii de pâine nu s-au folosit de prilej pentru a-și crește marja de profit. Observația este încurajatoare. Dacă reducerea TVA într-un caz “a funcționat” – în sensul că a dus la ieftinirea produsului – atunci înseamnă că reducerea …

Citeşte în continuare

Încă un cec în alb, încă un pas spre război

Printre atatea arestari de rasunet orchestrate de DNA, una mai spectaculoasa ca alta, razbate in presa centrala o stire aparte: “România este dispusă să se implice, să găzduiască orice capabilităţi se decid la nivelul NATO. Mai mult de atât nu am voie să vă spun” a declarat premierul Ponta la finalul intilnirii din 31 martie cu comandantul suprem al Forţelor Aliate din Europa, generalul american Philip M. Breedlove. Tot premierul a precizat ca de anul viitor Romania va avea 12 avioane multirol. Daca e vorba de avioanele portugheze F16 second hand, putem sa stam linistiti, infringerea este a noastra. Cifra de 12 avioane este derizorie si tragi-comica in acelasi timp. Ca o mica comparatie, in data de 4 aprilie 1944, Bucurestiul a fost bombardat de un număr de 220 bombardiere B-17 (Flying Fortress) şi 93 bombardiere B-24 (Libertador) care au intrat în spaţiul aerian al României, venind din Italia. Doar …

Citeşte în continuare

O treime din reducerea TVA se poate acoperi din reducerea evaziunii

Consiliul fiscal spune că gradul de eficiență al taxării cu TVA este de 56%. Hai să zicem 60% ca să fie o cifră rotundă. Aceasta înseamnă că 40% din TVA nu se colectează. Tot Consiliul fiscal ne spune că industria alimentară se află pe primul loc în clasamentul domeniilor evazioniste, TVA necolectat (aferent cotei de 24%) ajungând la 10 mld. lei. Ar mai trebui să punem la socoteală și evaziunea din restaurante (ultima din poză), dar se pare că este destul de mică, propun să o lăsăm deoparte. Cu noul TVA de 9% + controalele ANAF este de așteptat ca gradul de conformare să crească spectaculos. Dacă pornim de la ipotezele (1) eficiența taxării în industria alimentară este identică cu eficiența taxării în general și (2) că în noile condiții aproape nimeni nu va mai risca să nu factureze corect, atunci statul ar trebui să colecteze din reducerea evaziunii 3,75 …

Citeşte în continuare