28 October 2020
Home / Murray Rothbard (page 29)

Murray Rothbard

Excedentul bugetar continuă să surprindă plăcut

După primele 4 luni ale anului execuția bugetară înregistrează un excedent de aproape 6 mld. lei, adică 0,85% din PIB. O situație greu de imaginat în urmă cu puțin timp. Acum o lună am numit acest fenomen efectul anti-fraudei. Dar probabil și creșterea economică este un factor important în joc. Pe partea de venituri statul e pe plus la aproape toate capitolele: TVA +20%, impozitul pe profit + 10%, impozitul pe salarii și venit +14%… doar la contribuții sociale se înregistrează -0,3% față de primele patru luni din 2014, dar rezultatul este oricum remarcabil având în vederea scăderea CAS. Cheltuielile au rămas cum le știam, adică înghețate. Dacă ne uităm în structură vedem că cheltuielile de personal au crescut, în schimb cele de investiții au scăzut – și cu cât mai trece o lună cu atât vedem o scădere mai drastică: doar la cheltuielile de capital statul a făcut economii …

Citeşte în continuare

Vedem în Mad Max sfârșitul libertății?

Scenele de deșert, filmate în Australia, îmi amintesc de ”Lawrence al Arabiei”. Atât de calm, la început. Apoi, în prima scenă, Mad Max, care este forțat să trăiască izolat pe o insulă, manâncă o șopârlă crudă, fără să o gătească. Acest moment creează atmosfera unei sărăcii severe, care domină întregul film. Absența posesiunilor materiale face ca toate personajele să se comporte în moduri ieșite din comun. Apoi, începe acțiunea. Aceasta ne aduce mașini uriașe care arată nebunesc, motociclete, camioane care consumă cantități imense de benzină (oare cine le produce pe toate?), care se întrec prin deșert distrugându-se reciproc. Există băieți răi, muncitori cu față de zombie, țărani dezgustător de murdari, femei războinice, un dictator scârbos, o economie ciudată care pare că supraviețuiește datorită unor transfuzii de sânge și a laptelui matern, o neobosită trupă de heavy-metal cu un chitarist ce aruncă flăcări în timp ce se plimbă într-un camion și …

Citeşte în continuare

Randamente suverane

“Credibilitatea României în exterior a crescut în timpul guvernării Ponta” – asta este o melodie pe care tot am auzit-o din partea celor plătiți să întrețină atmosfera de chef și voie bună a electoratului. Fără să duc în derizoriu meritele guvernului Ponta – pentru că, bineînțeles, România putea fi guvernată mai prost; întotdeauna se poate și mai rău – v-am mai amintit din când în când că această creștere a “credibilității” este în bună măsură reflectarea politicilor inflaționiste inepte duse de marile economii ale lumii. Tiparnița de bani occidentală le-a oferit investitorilor bani cu care să cumpere tot ce vor, ceea ce a sporit prețul activelor (și le-a redus randamentul) aproape oriunde în lume. Deci, faptul că guvernul se împrumută azi la dobânzi mai mici decât au făcut-o predecesoarele lui, nu-i doar (sau neapărat) un merit al guvernului, ci efectul contextului financiar global. Exact cum o recoltă agricolă excepțională obținută …

Citeşte în continuare

(P) Vreau să investesc pe piaţa valutară (forex), dar cum să aleg un broker de încredere?

În contextul scăderii abrupte a dobânzilor bancare, o alternativă viabilă pentru obţinerea unor randamente real-pozitive este piaţa forex. Dar care este calea spre un broker de încredere? În România, brokerii de calitate pot fi număraţi pe degetele de la o mână. Aceştia ar trebui să ofere clienţilor stabilitate, siguranţă şi performanţă. Un broker serios nu contactează agresiv clienţii şi nu le face oferte nerealiste. Un prim pas în pierderea încrederii este telefonul agresiv, semn al unei companii mici, disperate după bani. Un alt pas este promisiunea câştigului imediat, cu investiţie minimă (de regulă o investiţie pe bursă sau forex de 50-100 de euro, aşa cum pretind unele voci, nu-ţi poate nici un venit semnificativ). Investiţia în forex nu este un pariu. STABILITATE, MULTINATIONALA SI ISTORIC POZITIV În primul rând, compania de brokeraj aleasă trebuie să aibă vechime în piaţă, un istoric pozitiv, să nu aibă practici de marketing agresive, să …

Citeşte în continuare

John Nash: keynesienii sunt comparabili cu bolșevicii

Matematicianul John Nash, laureat al Premiului Nobel pentru economie, a murit într-un accident de mașină. Vă recomand filmul “O minte sclipitoare”, despre lupta lui cu schizofrenia. Este interesant ce spunea în anul 2005, despre rolul monedei, politica monetară și doctrinele economice: La finalul lucrării, face această mențiune: “Textul prelegerii… derivă din notițele pe care le-am făcut pentru cursurile ținute la European School of Economics în Italia, în octombrie 1997. Ulterior,după ce m-am consultat cu colegi de la Princeton, am aflat de opera lui Friedrich von Hayek. Trebuie să spun că modul în care eu văd lucrurile este similar cu ideile lui Hayek despre monedă și în special cu punctul să de vedere mai puțin obișnuit asupra rolului autorităților în raport cu emisiunea monetară.”  

Citeşte în continuare

Scoaterea hipermarketurilor în afara orașelor – o măsură aberantă, împotriva săracilor

Nu trece săptămâna fără ca parlamentarii să mai vină cu o trăsnaie. De data aceasta, ei susțin interzicerea înființării în orașe a supermarketurilor cu suprafață mai mare de 800 mp. (vezi documentul) Măsura, care ar putea da înapoi comerțul cu 15-20 de ani (primul magazin de mari dimensiuni din București a fost Billa Titan, în 1999; facem sau nu abstracție de Metro Otopeni deschis în 1996?!) este profund antisocială. De ce? Deoarece hipermarketurile aduc importante economii consumatorilor. Datorită exploatării economiilor de scară (operării unui magazine de mari dimensiuni) și faptului că oferă cumpărătorului posibilitatea de a-și procura din același loc o gamă vastă de bunuri de consum, hipermarketurile determină scăderea prețurilor. Cine are cel mai mult de câștigat din ieftinirea alimentelor și a produselor de larg consum? În special populația cu venituri mici, care cheltuie o mare parte din salarii sau pensii pe achiziționarea bunurilor cu care își susține traiul …

Citeşte în continuare

Cea mai simplă rețetă ca să ajungi “tigrul Europei de Est”

Sursa: Hotnews și https://logec.ro/polonia-si-restul-lumii/ https://logec.ro/romania-vs-polonia-adevarul-pana-la-capat/ https://logec.ro/secretul-unui-esec-romania-a-investit-relativ-mult-si-prost/ Nu aș lua pe nemestecate chiar toate învățămintele transmise de Balcerowicz, în special pe cele referitoare la impozitare dar, vorba lui Stolojan, să recunoaștem valoarea acolo unde este.  

Citeşte în continuare

Balcerowicz are dreptate: scăderea TVA nu este o relaxare fiscală optimă

Leszek Balcerowicz este de părere că România trebuia să reducă mai degrabă taxele pe muncă decât TVA: Are dreptate. Da, scăderea TVA este benefică pentru economie, dar nu este cea mai benefică măsură de relaxare fiscală. Pentru a descoperi  unde trebuie țintită scăderea fiscalității astfel încât impactul asupra creșterii economice să fie maxim, trebuie să ne gândim care sunt factorii fundamentali care condiționează creșterea economică. Aceștia sunt acumularea de capital, investiția sănătoasă, activitatea antreprenorială, inovația. Este adevărat că orice scădere de impozite încurajează până la urmă acumularea de capital, dar este important de văzut dacă acest efect este atins direct sau pe ocolite, mai repede sau mai lent. Dacă vrem ca reducerea poverii fiscale să se traducă rapid în încurajarea inițiativei antreprenoriale – motorul capitalismului, atunci ar trebui să scădem acele impozite care taie cheful oamenilor de a face afaceri și investiții. Care sunt acelea? În primul rând, impozitul pe …

Citeşte în continuare

Despre cireșe și forța de muncă. Cazul legii “Primul loc de muncă”

Mai mulți parlamentari doresc ca statul să devină un angajator încă și mai mare în economie și să își asume plata salariilor în cazul tinerilor aflați la primul loc de muncă. Concret, ei propun ca statul să subvenționeze integral costul cu forța de muncă pentru antreprenorii care angajează tineri, timp de 1 an și jumătate, dacă întreprinzătorii își asumă obligația să suporte și ei acest cost și să păstreze respectivele locuri de muncă pentru încă 1 an și jumătate. Ideea ca statul să facă fifty-fifty costul muncii cu angajatorii vorbește de la sine despre fundătura în care a ajuns România datorită politicilor care au sporit artificial costul muncii. Iată de câtă candoare dau dovadă parlamentarii (citește tot documentul): Chipurile, ceea ce îi împiedică pe tineri să își găsească un loc de muncă – de fapt, ceea ce împiedică firmele să le ofere joburi – este lipsa experienței; o calitate insuficientă …

Citeşte în continuare

Alt semn al accelerării creșterii: numărul de locuri de muncă vacante

Faptul că economia își revine de pe fundul oceanului este ilustrat și de evoluția numărului de locuri de muncă vacante. Companiile caută din ce în ce mai mulți angajați, cererea de muncă crește. Rata joburilor vacante este un indicator al dinamismului economiei și, deși aceasta se situează încă foarte departe de nivelul atins în anii de boom economic, ea marchează o creștere continuă. În primul trimestru din acest an a depășit 1%, ceea ce nu s-a mai întâmplat din 2009 încoace.

Citeşte în continuare

Creșterea alocației pentru copii = eliminarea accizei la carburanți, populiștilor!

Cine ar fi crezut… în loc ca opoziția liberală să concureze guvernul la scăderi de taxe, a venit cu surprinzătoarea propunere a creșterii asistenței sociale. Care asistență e un fel de drog pe termen scurt, fiindcă – nu uitați! – cea mai solidă formă de asistență socială este creșterea veniturilor reale ale populației, adică creșterea economică rapidă și sănătoasă. Asta este, în ultima vreme atât guvernul cât și opoziția au gafat grav: guvernul cu impozitarea bacșișului, punându-se în situația penibil-hilară a unui guvern de stânga care lovește fix în cei mai prost remunerați salariați din economie; iar opoziția “de dreapta” cu creșterea cheltuielilor publice. Care cheltuieli (impactul bugetar al creșterii alocației) aflăm că se cifrează la aproape 2 miliarde lei. De cum am auzit prima dată această cifră, mi s-a părut familiară. Acum mi-am dat și seama unde am mai auzit-o: la Ioana Petrescu, atunci când estima veniturile bugetare obținute …

Citeşte în continuare

Live text – Free Market Road Show

Octavian Badescu: Dat fiind ca antreprenorii presteaza servicii sociale, ma consider si eu socialist! Pentru ca sistemul sa se reformeze trebuie sa-i taiem finantarea. Fiindca altfel banii alimenteaza un sistem canceros, la fel cum sangele si nutrientii dezvolta celulele canceroase din corpul uman. Datoria publica ar trebui comparata cu veniturile bugetare, nu cu PIB, altfel nu are sens. Statisticile care vorbesc de avutia celor 1% din populatie sunt un nonsens. Eu am pornit de jos, din grupul celor cu venituri foarte mici, si am urcat in grupul celor cu venituri mari. Intr-un timp foarte scurt. Si mai am timp sa cobor si sa urc de cateva ori! John Fund: Am intrebat in Coreea de Sud, cum se face ca intr-o tara condusa fara rule of law, multe decenii o dictatur militara, institutiile sunt atat de crexibile si lumea afacerilor a creat succese precum Samsung? Si mi s-a spus ca increderea …

Citeşte în continuare

Free Market Road Show 2015, mâine la București

Evenimentul începe la ora 15 și este programat să dureze până la 19. Toți speakerii sunt foarte buni (detalii aici), dar trebuie să notăm prezența în România a lui Deirdre McCloskey, fostă colegă cu Milton Friedman la University of Chicago, profesor de o remarcabilă erudiție, care a scris șaisprezece cărți și peste 400 de articole pe teme variind de la etica burgheziei la critica semnificației statistice, de la drepturile transsexualilor la retorica economică și revoluția industrială. Exemple: If You’re So Smart: The Narrative of Economic Expertise (University of Chicago Press, 1990), Knowledge and Persuasion in Economics (Cambridge University Press, 1994), Crossing: A Memoir (University of Chicago, 1999), care a fost inclusă în New York Times Notable Books, Measurement and Meaning in Economics (S. Ziliak, ed.; Edward Elgar, 2001), The Secret Sins of Economics (Prickly Paradigm Pamphlets, University of Chicago Press, 2002), The Cult of Statistical Significance: How the Standard Error Costs Us Jobs, …

Citeşte în continuare

Ce ne costă să reconstruim o viață?

“Imaginează-ți că într-o zi te trezești și îți dai seama că toată localitatea în care stai a fost distrusă. Casa în care locuiești s-a făcut bucăți, familia ta și vecinii au pierdut totul. Asta s-a întâmplat satului Dhading Jyamrung, aflat la 110 km vest de Kathmandu în Nepal. Dhading Jyamrung a fost distrus din cauza cutremurelor de 7,8 și 7,4 grade care s-au produs în Nepal în luna mai. În urma acestui dezastru 3 persoane și-au pierdut viața și 95% din populația satului a rămas fără locuințe. Noi vrem să-i ajutăm pe oamenii din Jyamrung să-și reconstruiască viețile și să-și recapete speranța într-un viitor mai bun. Toți banii colectați vor fi trimiși direct prietenului nostru Bishnu Lamsal, care va cumpăra cele trebuincioase pentru reconstrucția caselor.” citește continuarea… Am aflat de acest demers grație unei vechi prietene care mi-a scris pe Facebook: “O prietena încearcă sa strângă bani pentru a ajuta la …

Citeşte în continuare

Cum funcționa Moldova cu taxe letale la 1770

Că bine zice poetul arvunit de ANAF, “Toate acestea sunt posibile datorită taxelor pe care tu le plătești… Când tu îți achiți obligațiile fiscale corect, sunt bani pentru toate; ești un bun român!” După cum se vede, o mulțime de lucruri erau posibile datorită taxelor plătite de moldoveni la 1770: bunăoară era posibil să trimiți cadouri Hanului tătarilor și Marelui Vizir; sau să dai caftanuri la boieri; sau să sponsorizezi alegerea Domnului. Lucruri bune, numai unul și unul, se făceau din birurile puse pe cârca norodului. Cam atât pentru propaganda stăpânirii, care se crede mai șmecheră decât domnii feudali sau fanarioți. Birurile colectate de la talpa țării nu fac decât să umfle buzunarele elitei politice. Măcar mai devreme în istorie baronii și regii erau ceva mai onești; știau că doar dacă inspiră teamă pot forța oamenii de rând să cotizeze la visteria domnească. Guvernanții de astăzi sunt însă machiavelici: ei vor …

Citeşte în continuare