28 October 2020
Home / Murray Rothbard (page 28)

Murray Rothbard

Șeful Uber către primărie: Lăsați-ne să muncim!

Uber a împlinit 5 ani, iar șeful său a ținut un discurs interesant, care poate se aude și pe malurile Dâmboviței: “Cu Uber avem această oportunitate, aceea de a merge la primar și de a-i spune: Lăsați-ne să muncim. L[sați-ne să muncim și să creăm 20 000 de locuri de muncă în următorii ani. Lăsați-ne să muncim și să reducem poluarea în oraș. Lăsați-ne să muncim și să reducem traficul auto, scoțând de pe străzi 10 automobile pentru fiecare șofer care folosește Uber. O mulțime de companii cer ajutoare de la stat. Noi nu cerem vreun ajutor sau vreun favor. Și ori de câte ori ni se cere să respectăm reglementările care protejează siguranța pasagerilor, o facem cu dragă inimă, fiindcă și noi credem în asta. Singurul lucru pe care îl cerem primăriei este să-i lase pe oameni să-și ajute vecinii. Dacă un șofer îndeplinește toate condițiile de siguranță și …

Citeşte în continuare

Senzații tari la bursa de la Shanghai

Shanghai Composite a depășit nivelul 5000 în acestă dimineață (la ora la care scriu a coborât). După cum se poate vedea, din iunie 2014 bursa chineză s-a lansat mai ceva ca rachetele de la Cap Canaveral și, între timp, a câștigat 142%. Până la nivelul de 6092 atins în 2007 mai este ceva drum dar, cu actuala tendință, până plecăm în concediu s-ar putea să o vedem acolo. Și, cu voia Federal Reserve și o ușoară creștere a dobânzilor, până de Crăciun s-ar putea să prindem și colapsul. Sau poate nu. Poate bursa va continua să zboare, grație sofisticaților investitori chinezi, capabilei conduceri de partid și de stat, și perspectivelor deosebite ale economiei globale. Țineți aproape, this is going to be fun.

Citeşte în continuare

Euro ca Uber-monedă. Vrem să o interzicem?

Statul pune bețe în roate aplicației Uber, fără să înțeleagă că serviciul de călătorie în comun (ridesharing) nu poate fi scos în afara legii. Și că da, poți legifera un monopol al taximetriștilor, dar nu poți interzice oamenilor să facă echipă atunci când merg cu mașina. Și da, poți reglementa foarte strict prețurile, dar nu poți interzice cadourile. Gâgă nu înțelege că pasagerul preluat de mine de la Gara de Nord și transportat până la Piața Romană are tot dreptul să îmi facă un cadou, dacă vrea. Dacă cel care stă la “Ia-mă nene!” (varianta arhaică de ridesharing) vrea să îmi lase un pachet de țigări sau 20 de lei, statul nu-i poate interzice acest lucru. Birocrații sunt prea lenți ca să priceapă că societatea (comunitatea) se poate organiza spontan, că forme asociative (între șoferi și pasageri) apar natural și că piața – pe care ei vor să o interzică …

Citeşte în continuare

Ce întrebări pun economiștii buni?

Charlie Goetz, reputatul economist din cadrul Universității Virginia, a spus în repetate rânduri (eu însumi l-am auzit pe vremea când eram student acolo, în urmă cu mulți ani) că economiștii buni se disting de cei slabi (și de non-economiști) prin faptul că întreabă mereu ”În comparație cu ce?”. Este o întrebare simplă, dar fundamentală. Așa cum spuneam într-o postare trecută, a fi un bun economist înseamnă să fii capabil să pui întrebările potrivite. Economistul bun este o sursă nesecată de întrebări; el nu este nici orbit, nici amorțit, de popularitatea sau familiaritatea clișeelor care circulă în spațiul public și nu le acceptă necondiționat. Chiar dacă nu există un răspuns concret la una din întrebările sale, întrebarea în sine ajută la demolarea bazei slabe a presupunerilor sau a raționamentelor lipsite de argumente și de logică, care pun în discuție modul în care funcționează economia sau efectele intervenționismului. Iată un bun exemplu …

Citeşte în continuare

Fiscalitatea – nu creditarea – este problema presantă în România!

Din cel mai recent sondaj al BNR: “Fiscalitatea, concurenţa şi lipsa cererii se menţin, în această ordine, în clasamentul alegerilor companiilor cu privire la cele mai presante probleme (Grafic 5). Ponderea companiilor care au declarat că accesul la finanţare reprezintă o problemă presantă a rămas neschimbată (16 la sută dintre firme). Ponderea companiilor cu credite este superioară ponderii companiilor fără credite din punct de vedere al considerării accesului la finanţare ca fiind o problemă presantă (20 la sută, respectiv 13 la sută).” Deci majoritatea companiilor sunt disperate de nivelul impozitelor și de contextul economic, nu de creditare. Majoritatea companiilor se autofinanțează, își reinvestesc profitul – ceea ce este un comportament foarte sănătos. Suntem norocoși că lucrurile stau așa. Nevoie de credite au doar cei care au acumulat deja datorii. Normal, datornicul e ca bețivul!

Citeşte în continuare

România cu 2 taxe

Ce ține în loc România? De ce nu cresc mai repede economia, producția și salariile reale? De ce nu prindem din urmă Germania? Principalul motiv economic este povara fiscal-birocratică. O țară nu se poate dezvolta dacă are de plătit biruri îngrozitoare. România este apăsată de poveri fiscale enorme, de neconceput cu un secol în urmă, atunci când țările occidentale (dezvoltate) au decolat economic. Faptul că povara fiscală este uriașă în România este demonstrată de eficiența foarte redusă a taxării. Este de notorietate, de exemplu, faptul că statul adună în vistierie mai puțin de jumătate din TVA pe care ar putea teoretic să o colecteze, dacă agenții economici și-ar contabiliza oficial toate vânzările și ar plăti acest impozit. Evaziunea fiscală din TVA s-a cifrat în anul 2013 la peste 12% din PIB (potrivit Consiliului fiscal și SRI) – o sumă uriașă care, dacă ar fi strânsă, ar asigura de pildă dublarea tuturor …

Citeşte în continuare

Taxarea muncii duce la șomaj

Rata șomajului este mai mare în țările unde taxele pe muncă sunt mai mari. Lumea muncește mai puțin în țările unde taxele pe muncă sunt mai mari. Panta curbei este chiar mai mare dacă ne referim nu doar la salariați, ci la totalul populației apte de muncă (din cauza descrisă mai sus) Sursa graficelor este acest studiu. Vă amintesc că, până recent, România era pe locul 7 în UE la povara fiscală pe muncă. Sporirea costului muncii prin impozitare diminuează salariul care rămâne în mână angajatului și, astfel, ajungem la situația pe care o tot deplânge Moise Guran: lumea care stă în cârciumă la țară, în loc să muncească. De ce ar face-o, dacă statul confiscă atât demult?!

Citeşte în continuare

Spirala deflației care nu există

Într-un foarte explicit infografic, Dan Popa explică ce este deflația și efectele acesteia. Totuși, așa cum se poate vedea din adăugirile mele (cu roșu), o ușoară schimbare în presupozițiile analizei – în sensul creșterii realismului acesteia – schimbă complet narațiunea. În primul rând, pentru a înțelege efectele deflației și cât de real este pericolul sugerat de expresia “spirala deflației” trebuie să ne întrebăm nu atât ce este deflația, ci cum/de ce apare ea. În fond, o definiție este o definiție, nu te învață nimic. De exemplu, definiția ploii – “precipitație atmosferică” – este extrem de puțin informativă; mult mai important este să cunoști legile fizicii și circuitul apei în natură – din care face parte și ploaia. Ce vreau să spun este că trebuie să vedem imaginea de ansamblu, the big picture. Așa,simplist, deflația înseamnă scăderea prețurilor. Dar nu putem înțelege efectele scăderii prețurilor decât dacă avem simultan o imagine asupra …

Citeşte în continuare

S-a scris finalul? Grecia la un pas mic de Grexit

Primul ministru al Greciei are un articol în Le Monde, care poate fi socotit actul de divorț dintre Grecia și zona euro. Acesta se încheie așa: “Concluzia mea este aceea că problema Greciei nu privește doar Grecia, ci este epicentrul unui conflict între două viziuni complet diferite referitoare la viitorul unificării europene. Prima strategie vizează să adâncească unificarea europeană… Susținătorii ei pleacă de la ipoteza că nu este admisibil ca guvernului grec să i se pretindă să urmeze politicile duse de guvernul dinaintea sa – care, să nu uităm, au eșuat lamentabil. Această ipoteză este esențială, deoarece altminteri ar trebui să desființăm alegerile în țările care fac subiectul unui acord de împrumut… Ar trebui să acceptăm că instituțiile europene sunt cele în măsură să numească aici miniștri și prim-miniștri, și că cetățenii simpli trebuie să renunțe la dreptul de a vota până la încheierea acordurilor de împrumut. Cu alte cuvinte, …

Citeşte în continuare

Dulce ca mierea este moneda patriei

Când nu au argumente pentru a ne convinge de justețea opiniilor exprimate, „formatorii de opinie” recurg la metafore, îmbârligături, divagații care mai de care mai caraghioase. Care, să recunoaștem, prind repede la o parte a publicului – mă refer la publicul cititor sau telespectator needucat, obișnuit să înghită pe nemestecate vorbele „analiștilor”, și să facă ochii mari în semn de apreciere: “Ei! cum le spui dumneata, să tot stai s-asculți; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.” Ca exemplu de vrăjeală, vă amintiți contraatacul lansat în 1990 împotriva partidelor istorice și a celor care au îmbătrânit peste graniță așteptând căderea comunismului? „Ei nu au mâncat salam cu soia”, așa s-a spus, iar stupid people a înțeles imediat că doar oamenii de bine, din partea locului și cu ceva experiență administrativă (ghici cine?) se califică pentru a participa la viața politică. Așa și cu adoptarea euro. Nu credeam că o să apuc …

Citeşte în continuare

Distrugerea familiei și creșterea inegalității

“Un element puternic – de fapt, unul dintre cele mai puternice – care se corelează cu mobilitatea în ierarhia socială este structura familială… În acele zone unde întâlnim familii monoparentale sau adulți divorțați, acolo vedem cum șansele unui copil de a urca în ierarhia socială sunt considerabil mai mici decât în zonele locuite de familii complete. Structura familiei are efect și asupra inegalității. Un studiu al Federal Reserve Bank arată că schimbarea structurii familiei explică circa jumătate (49%-52%) din creșterea inegalității în perioada 1969-1989… Familiile complete (cu părinți căsătoriți) s-au bucurat de o creștere mai mare a venitului, potrivit unui alt studiu recent. Între 1980 și 2012, venitul median al familiilor a sporit cu 30% în cazul părinților căsătoriți, față de doar 14% în cazul familiilor formate din părinți necăsătoriți. Așadar, structura familiei afectează atât mobilitatea cât și inegalitatea – care se influențează la rândul lor. Veniturile mici obținute de o …

Citeşte în continuare

Grexit-ul este dorit de socialiștii greci? Bogații știu de ce

“Grecii înstăriți nu vor să plătească taxe. Cei mai mulți dintre ei nu au făcut-o niciodată. Recent, au fost pentru prima dată forțați să plătească un impozit pe proprietate (pe avere), care a fost întâmpinat cu o rezistență acerbă. Majoritatea lor au votat pentru Syriza. În ciuda retoricii sale de stânga, guvernul vrea să elimine (mai nou vorbește doar despre reducerea) impozitului pe proprietate și să-l înlocuiască cu creșterea TVA, ceea ce va lovi în familiile sărace. Din acest motiv, Grexit-ul ar simplifica lucrurile pentru grecii bogați și, bineînțeles, pentru guvernul Syriza. Așa cum s-a întâmplat de atâtea ori înainte ca Grecia să intre în zona euro, dacă ar deține puterea de a tipări bani statul ar inunda piața cu monedă inflaționistă. Impozitarea prin inflație este un cadou pentru cei înstăriți, în special pentru cei care își păstrează averea în bănci străine. Așa că doar familiile sărace din țară vor …

Citeşte în continuare

Sinistrații din Nepal mulțumesc blogului Logica economică

Am atras atenția asupra situației lor aici. Se pare că am avut ceva impact, s-au înregistrat donații din România, iar suma țintită a fost colectată mai repede. Încă mai puteți dona, măcar 5 dolari. În acest sat din Nepal o locuință nouă costă doar 350 de dolari. Țin să mulțumesc la rândul meu cititorilor blogului care au făcut ca limba română să se regăsească pe afișul organizatorilor acestei colecte publice:

Citeşte în continuare

Isărescu vs. Piperea: politica optimă este undeva la mijloc

Avocatul Gheorghe Piperea a inițiat un proiect de lege care permite debitorilor intrați în insolvență să paseze băncii imobilul ipotecat și să scape astfel de povara datoriei. Ideea se practică peste ocean. Iată justificarea: Ieri, guvernatorul BNR s-a arătat nemulțumit de acest proiect, replicând: Acestea fiind zise, să stăm calmi și să judecăm. Cum am zis, legislația privind insolvența are, în general, efecte perverse, care nu sunt chiar așa de greu de înțeles la nivel de principiu: dacă cineva (o instituție a statului) ușurează viața debitorilor, atunci va apărea hazardul moral – publicul va fi mai tentat să contracteze datorii fiindcă, la urma-urmei, în caz de neplată nu mai este nevoit să strângă la maxim cureaua sau să ajungă la închisoarea datornicilor, ca pe vremea lui Pazvante, ci scapă mult mai ușor; potrivit legii românești la lichidarea de active se ajunge în cazul debitorului persoană fizică a cărui “situație financiară …

Citeşte în continuare

Noul primar socialist al Barcelonei către turiști: Bine ați venit, dar mai bine rămâneați la voi acasă

Ada Colau, genul de activist Occupy, a fost aleasă primar al Barcelonei. Ce a făgăduit ea publicului elector? 1. Că va stopa turismul, deoarece acesta distruge orașul! “Turismul este scăpat de sub control”, zice, ceea ce a dus la creșterea chiriilor și, implicit, la îngreunarea vieții spaniolilor. “Orice oraș care se sacrifică pe altarul turismului de masă va fi abandonat de locuitori în momentul în care aceștia nu-și vor mai putea permite costul locuinței, al mâncării și al acoperirii nevoilor de zi cu zi”. Bine, îi scapă faptul că tocmai influxul de turiști creează locuri de muncă și oferă salarii multor localnici. Ea are o problemă cu chiriile, iar soluția nu poate fi decât restricționarea numărului de turiști: că îi va ridiculiza în spațiul public pe proprietarii care îi evacuează pe chiriașii care nu-și permit să achite chiriile. Un fel de “La țepe, în Piața Victoriei!”, cu mari șanse de a …

Citeşte în continuare