5 April 2020
Home / Murray Rothbard (page 18)

Murray Rothbard

Ucenicia, o altă reușită a Elveției și un exemplu pentru România

Pentru unii Elveția este doar un paradis fiscal, un refugiu pentru cei care fug de impozite. Dar Elveția este de fapt o țară industrială. Contrar stereotipurilor, sectorul financiar elvețian reprezintă mai puțin de 15% din PIB. Industria (doar producția de bunuri, nu de servicii) include peste 20% din forța de muncă. Elveția nu este doar un paradis fiscal. Aproximativ 140 000 francezi lucrează în industrie și în sectorul serviciilor din Elveția, în special în zonele de frontieră. Ei se alăture în fiecare zi celor 150 000 de francezi stabiliți permanent în Elveția. Cel mai mare contribuitor la PIB este sectorul MEM (metalurgie, energie, construcții de mașini). În aceste domeniu sunt angajați cei mai mumlți salariați, circa 338 000 de oameni. Sectorul industrial este înfloritore datorită, desigur, unui sistem de impozitare prietenos cu mediul de afaceri (impozitul pe profit variază între 14,5% și 25%, în funcție de canton, față de 33% …

Citeşte în continuare

Creșterea salariilor bugetarilor: nițică aritmetică financiară

Fiindcă tot așteaptă politicienii “studiul de impact”, ca să afle dacă au votat ca nătăfleții sau nu, iată câteva considerații. Creșterea salariilor bugetarilor cu 10% înseamnă că statul va cheltui mai mult cu 5,6 mld. lei, adică 1,3 mld. euro. raportând la populația României (19 mil. locuitori), înseamnă o cheltuială suplimentară de 295 lei/locuitor; aici intră toată lumea, de la copii la pensionari; raportând la forța de muncă angajată în sectorul privat, înseamnă 1696 lei/salariat; practic, dacă fiecare din cei 3,3 milioane de angajați din sectorul privat ar suporta în mod egal povara creșterii salariilor bugetarilor, atunci fiecare ar trebui să scoată din buzunar 1696 lei. Un fleac, aproape un salariu mediu! cuantumul creșterii lefurilor bugetarilor este echivalent cu jumătate din impozitul pe profit colectat de stat; reducerea impozitului pe profit de la 16% la 8% ar fi avut același impact bugetar; alternativ, statul ar fi putut decide reducerea TVA …

Citeşte în continuare

Un banc fiscal-bugetar

O excelentă descriere a politicii fiscal-bugetare, din toate statele, în toate timpurile. Rețineți ordinea pașilor: mai întâi se colectează birurile. Apoi statul îți oferă…” bunurile publice”. După o vreme probabil lumea se revoltă. Mai ales dacă este luminată de câțiva formatori de opinie care s-au prins cum merge treaba. Atunci se impun cu necesitate reformele. O nouă clasă politică, mai curată, sau chiar un guvern de tehnocrați (că se pricepe mai bine) va face un mare pas înainte. Îți va lua doar 10 lei și îți va oferi apă cu aromă de bere, de import. Lumea va fi în extaz, deja se vor face pariuri despre viteza cu care vom prinde din urmă țările avansate. Doar niște romantici de stânga vor fi nemulțumiți și vor vrea mai multe locuri de muncă și mai multă egalitate. Peste vreun deceniu, când lumea se va fi plictisit de atâta liniște și propaganda socialistă …

Citeşte în continuare

Remember: cum voia Dacian Cioloș să interzică olivierele în restaurante

Alegerea lui Dacian Cioloș ca prim-ministru este una normală. Este atât de normală, încât a fost telefonată din octombrie, dovadă că în spatele scenei se pregătea guvernul alternativă la Ponta. Nu știu dacă este o alegere mai bună decât Liviu Voinea, dar Dacian Cioloș pare să stăpânească mai bine tainele negocierilor și are o experiență politică mai mare. Judecați dvs. dacă aceste lucruri sunt un atu sau nu. Dar, văzând exaltarea formatorilor de opinie care mai au un pic și pică sub mese în fața înaltei somități a birocrației europene, cred că este bine ca, până una-alta, să fim un pic mai reținuți. Drept pentru care se cuvine să ne amintim bâlba cu prohibiția olivierelor din restaurante. Pe vremea când domnul Cioloș era comisar european pentru agricultură, birocrații de la Comisia Europeană au decis să interzică restaurantelor ca de la 1 ianuarie 2014 să mai țină pe mese tradiționalele oliviere, …

Citeşte în continuare

Un guvern de tehnocrați este de fapt un guvern politic

De ce? Fiindcă guvernul de tehnocrați nu face ce-i trece lui prin cap, ci are un mandat politic. Este pus acolo cu votul partidelor? Asta înseamnă că se află sub control politic. De fapt, nu există guvern independent politic, este o naivitate să-l considerăm așa. Ce va avea de făcut un guvern de tehnocrați? Să administreze țara până la alegeri? Adică să păstreze status-quo-ul. Dar păstrarea status-quo-ului este o decizie politică. Politicienii decid, practic, că nu are rost să propună proiecte mai ambițioase de guvernare, așa că pun România pe loc repaus. Ni se spune că guvernul trebuie să se ocupe de buget. Dar bugetul este un instrument politic. De asta se cheamă politica fiscal-bugetară așa cum se cheamă! Prin buget statul decide câți bani ia de la populație și care sunt sectoarele pe care le întreține. Eventuala decizie de a mai introduce o taxă sau de a amâna introducerea …

Citeşte în continuare

Mersul prematur la școală afectează sănătatea psihică

Acesta este un alt mod de a formula concluziile unui studiu efectuat în Danemarca: “Rezultatele noastre arată că creșterea vârstei pentru înscrierea la școală îmbunătățește sănătatea mentală… Acest efect este determinat în cea mai mare parte de diminuarea unei singure probleme – lipsa de atenție/hiperactivitatea… Efectul persistă și la vârsta de 11 ani. Întârzierea înscrierii la școală reduce lipsa de atenție și hiperactivitatea cu 73% în cazul copiilor de 11 ani… și practic elimină probabilitatea ca un copil să aibă un scor anormal pentru această problemă.” În Danemarca copiii merg la școală în anul în care împlinesc 6 ani, la fel și în România de când cu clasa zero. Un alt studiu care arată că mersul prematur la grădiniță/școală îi strică pe cei mici este aici. Este interesant că amânare mersului la școală, homeschooling-ul sau școlile speciale sunt preferate în special de familiile bogate. Doar pentru că își permit?! Sau …

Citeşte în continuare

Eroarea străzii nr. 2: reducerea numărului de parlamentari

Știu, reducerea numărului de parlamentari de la 600 la 300 trebuia să se întâmple, dacă în România s-ar fi respectat legea. Dar nu vă emoționați, la cum sunt legile în România, dacă toată lumea le-ar respecta integral începând din acest moment, am ajunge înapoi în Evul Mediu. Cel mai banal exemplu care îmi vine în minte este limitarea vitezei pe drumurile publice, pe care probabil o încalcă 90% dintre șoferi de fiecare dată când pornesc la drum. Aici nu mă interesează clișeele găunoase, ci efectele pe termen scurt și lung ale reducerii numărului de parlamentari. Am abordat subiectul încă din anul 2009 și nu mi-am schimbat părerea. Din păcate, în acest domeniu ca și în altele, publicul se lasă hipnotizat de consecințele imediate ale acestei măsuri, pierzând din vedere efectele de durată. Pentru majoritatea oamenilor, reducerea numărului de parlamentari înseamnă doar tăierea cheltuielilor cu salariilor unor persoane care nu produc …

Citeşte în continuare

Cum face statul rele publice – cazul aderării la euro

Ce fain este când economiștii ajung să își depene amintirile! Descoperi brusc cât de prost a fost statul, cum a greșit el, și mai ales cât de înțelepți sunt ei, care l-au consiliat și vor continua să-l consilieze, ori de câte ori expertiza lor tehnocratică va fi cerută! Zice așa Ionuț Dumitru: “Seriozitatea a fost zero când am stabilit ținta 2019. Calendarul trebuie să fie unul realist… Poate și din cauza acelei date o parte din populația s-a îndatorat în valută, așteptând să adoptăm rapid euro” Pentru clarificarea întregii probleme, vă reproduc cele scrise într-un articol din ianuarie 2014: *** Reporter: Dar procesul de convergenţă a fost cel care s-a răsfrânt asupra percepţiei publice şi a favorizat preferinţa pentru creditele în valută. Mulţi clienţi au decis să se împrumute în valută tocmai pentru că aveau un orizont relativ scurt în care se schimba oricum moneda naţională. Mugur Isărescu: A fost o …

Citeşte în continuare

Să vină prietenii mei elefanții, pardon, tehnocrații!

Dacă am timp mă voi referi în aceste zile la fiecare din revendicările pieței, așa cum au fost ele preluate de formatorii de opinie (care, v-ați prins, de asta se cheamă așa, fiindcă ei doar preiau, nu formează absolut deloc opinia publică…). Aceste revendicări sunt în general de o uriașă inutilitate și nu vor duce la o viață mai bună în România. Astăzi vreau să vă spun despre revendicarea Înainte de a demola mitul tehnocratului, v-aș ruga să observați o eroare de logică în formularea revendicării. Faptul că “toate partidele fură prin rotație” nu duce deloc inevitabil la concluzia că România trebuie condusă de un tehnocrat. Nu văd de ce tehnocratul nu ar putea fura la rândul său, de ce specialistul apolitic nu poate fi mincinos. Nu, această idee nu ne împinge în direcția căutării unui nume nou care să dirijeze țara, ci în direcția evitării politicii. Dacă politica presupune furt …

Citeşte în continuare

Vremea protestelor a trecut

“Puterea nu da nimic fara o preliminara revendicare. Nu a facut-o si nu o va face niciodata. Limitele tiranilor sint fixate de capacitatea de indurare a celor pe care-i oprima” – Frederick Douglass Vinerea trecuta, una din bombele cu ceas ale coruptiei s-a activat sub forma incendiului mistuitor din clubul Colective. Numele clubului nu e relevant, putea fi oricare altul, in aceeasi situatie se aflau mai toate cluburile din Bucuresti si din tara. Unii patroni de astfel de cluburi decid ca au avut noroc destul timp si isi inchid pravaliile. Din pacate tragedia asta a evidentiat limitele foarte mici ale sistemului medical din Bucuresti, unde cit de cit mai misca lucrurile pentru ca in tara se moare cu zile oricum din cauza a nenumarate lipsuri incepind cu personalul medical, trecind prin instrumentarul medical de baza plus medicamente si terminind cu lipsa aparaturii perfomante care fie lipseste cu desavirsire, fie putrezeste …

Citeşte în continuare

“Și acum ce cerem?” Știu și eu… poate un model de țară?

O adunare politică nu ar trebui să se comporte ca mulțimea strânsă la un meci de fotbal. Pe stadion are sens să arunci cu “Huo arbitru!”, “Dă-l afară pe ăla!”, “Bagă-l pe ălălalt”, “Demisia!” etc. Are sens să cânți, să faci valuri, să urli cu goarna. Dar o adunare politică ar trebui să aibă un scop mai elevat și, deci, alte maniere. La noi nu e nici o diferență între cele două tipuri de manifestații, de asta vedeți în piață protestatari de profesie care mână turma precum șeful de galerie, de asta chiar sunt prezente acolo galeriile echipelor de fotbal. La manifestația politică totul se rezumă la “Jos ăla!” Bun, și după ce ăla își dă demisia, ce? Stăm și ne scărpinăm invers întrebând: Mulți din cei cu care m-am întâlnit azi m-au întrebat: “Și acum ce facem?” A fost întrebarea zilei. Răspunsul? Trebuie să face ceea ce trebuia să …

Citeşte în continuare

Tragedia din “Colectiv”: și o perspectivă economică

Oficial, această tragedie nu trebuia să se întâmple. Pentru că avem legi și reglementări privind securitatea. Dacă aceste reglementări ar fi fost respectate atunci clubul cu pricina ar fi avut, spune un arhitect pe blogul Biziday, 6 uși de acces, instalație de ventilare, instalație anti-incendiu în tavan. Plus că ar fi trebuit să monteze un anumit tip de burete de antifonare, ignifug – evident, mai scump. Și totuși s-a întâmplat. Pentru că, în practică, reglementările nu au fost respectate. Din această perspectivă soluția este simplă și clară. Așa cum spune Cristi Dănileț, “Pe cat pariem ca urmeaza controale in zeci de cluburi si amenzi de mii de lei? Ca, deh, noi stim doar sa combatem, nu sa prevenim. Nu, nene: nu ai autorizatie? Amenda si inchis localul, fara drept ca tu sa mai deschizi in viata ta asa ceva. Ai vandut alcool minorilor? Amenda si inchis localul. Se fumeaza in local …

Citeşte în continuare

Câtă viziune! Guvernul a sporit în secret salariile finanțiștilor cu 62,5%

Ce replică mai bună i se poate oferi lui Valentin Lazea, care deplânge viziunea îngustă, “parohială”, a mediului de afaceri – dată fiind pretenția nesăbuită a acestuia ca statul să reducă povara fiscală – decât să-i arăți de ce sunt în stare macroeconomiștii: iată, guvernul a decis să crească peste noapte salariile angajaților din ministerul de finanțe cu 62,5%! Dacă nici asta nu este o mostră de gândire europeană, pe termen lung, atunci pe bune că nu știu ce ar putea fi… Domnul Lazea își făurește o falsă problemă, deturnând atenția de la adevărata problemă. Nu există opoziție între antreprenori și analiștii macroeconomici. Dacă este să ne referim doar la lungimea orizontului analitic al celor două categorii, atunci cu siguranță nu se poate spune că antreprenorii sunt lipsiți de viziune; cineva care investește milioane, cineva care își pune pielea la saramură pentru a dezvolta o afacere, cu siguranță nu gândește …

Citeşte în continuare

Mărul otrăvit numit TPP

Să presupunem că aveți un acord comercial care elimină complet 18 000 de taxe vamale existente  între 12 țări care, de altfel, se intimidează reciproc prin impunerea barierelor comerciale. Pentru o persoană inteligentă, acest lucru sună uimitor. Dacă nu ești luddit, ai toate motivele să o susții. Comerțul este bun. Comerțul global este bun. Este bine să avem mai puține bariere comerciale. Dar să spunem că același tratat obligă toate cele 12 națiuni semnatare la legiferarea unor privilegii guvernamentale extraordinare pentru corporații reacționare care plătesc pentru a-și păstra cartelurile. Este vorba aici despre mass-media, marea industrie muzicală, și industria farmaceutică.  Singurul lor scop este să-și păstreze „proprietatea intelectuală” și să zdrobească tot ceea ce ele numesc „piraterie”, care reprezintă de fapt concurența de piață liberă. Ce se întâmplă dacă acest tratat privind comerțul este doar un instrument pentru extinderea monopolurilor corporatiste? Ce se întâmplă dacă ideea acestui tratat a fost …

Citeşte în continuare

Execuția bugetară înainte de rectificare

Așa frumos arăta treaba înainte de rectificarea “pozitivă” – a se citi “vizând creșterea cheltuielilor publice”. Orice rectificare care vizează creșterea cheltuielilor publice nu poate fi decât negativă! Adică nocivă la adresa bunăstării generale. Avem excedent bugetar? Bun, atunci înseamnă că taxele sunt prea mari și ele trebuie reduse. Acesta este principiul pozitiv după care ar trebui să se ghideze politica bugetară. Să spunem deci adio graficului de mai jos. Deznodământul este deja telefonat.

Citeşte în continuare