5 April 2020
Home / Murray Rothbard (page 160)

Murray Rothbard

Să nu aveţi încredere în guvernul grec, mai ales când vine cu statistici

La începutul anului guvernul grec previziona un deficit bugetar de 3,7% din PIB. Aseară, guvernul a scandalizat întreaga Europă anunţând că deficitul bugetar ar putea ajunge la 12%. Prinse la înghesuială în această comedie greacă se află mai multe organisme europene cu atribuţii în verificarea şi distribuirea informaţiilor statistice, a căror credibilitate este acum pusă la îndoială mai mult ca niciodată. Cu atât mai mult cu cât Grecia nu este la prima abatere. Guvernul grec a falsificat sistematic datele statistice referitoare la deficitul bugetar şi datoria publică, astfel încât, de exemplu, Grecia nu a respectat limita de 3% din PIB a deficitului bugetar nici înainte, nici după aderarea la zona euro. Grecia, care a aderat la UEM în 2001, a întreprins acest pas cu fraudarea prevederilor Tratatului de la Maastricht. Adevărul descoperit de controlorii europeni a fost destul de ruşinos. Acum, guvernul grec a ridiculizat practic Eurostat. Rareori în vremuri …

Citeşte în continuare

Lege de două pagini

Un senator american a introdus legea Too big to fail, prin care dorește legiferarea dreptului statului de a diviza instituțiile considerate că pun în pericol stabilitatea financiară a SUA. Legea are două pagini, spor la citit! Puteți posta amendamente, norme de aplicare sau simple comentarii.

Citeşte în continuare

Ce a făcut etatismul occidental Germaniei de Est

Acest articol despre eşecul transformării economice a Germaniei de Est via import de etatism vestic nu trebuie ratat. Este singurul articol scris de un economist mainstream extrem de critic în legătură cu modul în care guvernul Germaniei reuninificate a înţeles că trebuie dezvoltată partea de est, înapoiată. Spre deosebire de renaşterea Germaniei de Vest, care a fost rezultatul implementării unei terapii de şoc liberale (apropos, social democraţii care pun succesul economic al Germaniei pe seama adoptării celebrului „model social”, rămân corigenţi nu doar la economie, ci şi la istorie), partea estică a Germaniei a servit de cobai pentru testarea politicilor intervenţioniste, keynesian-socialiste. Rezultatele? Catastrofale. Şi aici este marele merit al lucrării citate. Germania de Est s-a dezvoltat cel mai puţin dintre toate fostele ţări comuniste. De fapt, exasperant de puţin. Între 1995 şi 2009, Germania de Est a crescut cu doar 16,8%, în vreme ce, în decursul aceleiaşi perioade, creşterea …

Citeşte în continuare

Lituania: dansând cu deflaţia

Se pare că deflaţia trece prin momente grele în Lituania. Da, am zis bine, nu Lituania trece prin momente grele din pricina deflaţiei, ci deflaţia are viaţă grea în Lituania. Deflaţia, the mother of all economic ills cum ar zice Roubini, pare să nu izbutească să trimită la morgă economia Lituaniei – în maniera în care a făcut-o în Japonia, de exemplu, cu ceva ani în urmă. Spre deosebire de Japonia sau de alte naţiuni în care analiştii economici aproape s-au tăvălit pe jos mimând cu argumente false calamitatea pe care urmează să o producă scăderea preţurilor, Lituania cunoaşte în acest an deflaţie adevărată, adică reducerea masei monetare. Şi încă masivă, de aproape 20%. Spre comparaţie, reducerea masei monetare în SUA în timpul Marii Depresiuni – factor considerat decisiv în căderea economică – s-a situat (în funcţie de cine o calculează, Murray Rothbard sau Milton Friedman) între 17% şi 30%… …

Citeşte în continuare

Despre Ludwig von Mises, în Wall Street Journal

Uite aşa se întoarce roata şi ajungem să citim despre Ludwig von Mises în Wall Street Journal. Fondatorul unui hedge fund din California ne aminteşte într-un consistent articol cum Mises ne-a prevenit în legătură cu efectele expansiunii creditului încă din 1912, în cartea sa Theorie des Geldes und der Umlaufsmittel – în engleză, Theory of Money and Credit. Puţină lume, în afară de cunoscătorii Şcolii Austriece, apreciază importanţa acestei lucrări. Mie, Teoria banilor şi a creditului îmi stârneşte două tipuri de amintiri: 1. dimineţile geroase de sâmbătă şi duminică în care plecam de acasă la 8 dimineaţa către Biblioteca Centrală Universitară pentru a citi ceea ce, dacă nu mă înşel, era singurul exemplar din bibliotecile româneşti; cine a frecventat BCU, ştie ce condiţii erau acolo. 2. nostalgia bucuriei cu care am înţeles teoria ciclului economic (şi multe altele); precizez că până atunci citisem inclusiv celebrul tratat al lui Mises, Human …

Citeşte în continuare

“Tuelf-fiftin, în colţul ce’lalt”

La ora 10,30 sunt în faţa casei de bilete de la metrou şi mă pregătesc să cer o cartelă simplă. În faţa mea, o persoană străină de neam şi ţară, încearcă să cumpere un abonament. Casiera îl strigă pe… Dorel – gardianul din staţie – şi îi cere să îi explice domnişoarei că abonamentele se pot cumpăra doar “după ora 12 şi un sfert, de la ieşirea cealaltă”. La care Dorel îşi desface braţele pe care le ţine încrucişate, îşi umflă pieptul şi fornăie: “Tuelf fiftin, în colţul ce’lalt”. Am cumpărat repede cartela şi mi-am văzut de drum. De obicei, în situaţii de acest gen nu mă sfiesc să îţi etalez vocabularul (cu accent cu tot) exersat pe plaiurile Alabamei, însă astăzi ceva m-a reţinut. Sunt convins că domnişoara a înţeles până la urmă de unde trebuie să cumpere abonamentul, a lămuri-o Dorel. Ce nu a înţeles – şi aici …

Citeşte în continuare

De ce conducerea prin referendum este inconsistentă

Dezbaterile recente s-au concentrat pe oportunitatea organizării unui referendum (sau mai multe), pentru ca autoritatea politică să transpună în realitate dorinţele publicului. Pare un lucru de bun-simţ. Dar dacă aşa stau lucrurile, atunci de ce să nu extindem folosirea referendumulul? De ce să nu chemăm populaţia la vot în fiecare zi, pentru a aproba sau respinge chiar şi deciziile curente ale guvernului? Din cauză că ar costa prea mult? O investiţie iniţială (importantă, e drept) în tehnologia procesului de votare ar rezolva problema (de ce să nu votăm pe internet, de pildă?) Ar însemna să cerem prea mult unui public ignorant? Dar dacă nu putem cere acestui public să se pronunţe asupra unor chestiuni concrete, atunci cum de ne putem bizui pe faptul că va vota în cunoştinţă de cauză asupra unor lucruri mult mai abstracte, precum un program prezidenţial sau de guvernare? De fapt, ne pierdem timpul cu astfel …

Citeşte în continuare

De ce sunt economiştii de stânga?

Aşa cum spune Brian Caplan în cartea sa The Myth of the Rational Voter: Why Democracies Choose Bad Policies (Princeton University Press, 2007 – puteţi citi un rezumat scris de autor aici), cercetările au arătat că în comparaţie cu publicul general, economistul obişnuit împărtăşeşte vederi de stânga. “Economiştii privesc de obicei favorabil economia de piaţă nu din cauză că împărtăşesc convingeri de dreapta, ci în ciuda convingerilor lor (moderate) de stânga” De ce tind oare economiştii să se situeze la stânga spectrului politic? Să fie din cauza faptului că susţinerea non-intervenţiei nu este “rentabilă” (politic), aşa cum a recunoscut într-o discuţie privată acum mulţi ani un economist roman implicat activ în munca de consiliere guvernamentală? Adică, economiştii susţin măsuri intervenţioniste fiindcă aşa le este mai uşor să îşi încaseze salariul?

Citeşte în continuare

Electra, Energetica şi Institutul Cantacuzino: campionii naţionali vechi şi noi

Electra şi Energetica erau cele două companii energetice mamut, integrate pe verticală, care trebuiau să se nască în urma reformei sectorului energetic (nu am mai pus ghilimele, sunt prea multe). Criza politică şi răzgândirile de ultim moment din CSAT au amânat constituirea acestor holdinguri – „campioni naţionali de care avem nevoie”, după cum a zis unul din candidaţii la preşedinţie. Ce se dorea, de fapt, prin constituirea celor două companii era cosmetizarea ajutoarelor de stat pe care guvernul le-a acordat până în prezent marilor pierzători din economie (includem aici Compania Naţională a Huilei şi unele termocentrale). Pentru că UE şi FMI se opun să mai subvenţionăm asemenea activităţi, guvernul le scoate în afara bilanţului, asemenea speculanţilor parşivi care au fost răstigniţi în discursurile publice din toată lumea. Le… „integrează pe verticală” cu producători de energie profitabili, precum hidrocentralele sau Cernavodă, astfel încât pierderile să fie compensate în interiorul nou-născutului conglomerat. …

Citeşte în continuare

Banca milei

Doi directori ai băncii nigeriene Bank PHB Plc au fost puşi sub acuzare pentru că au aprobat acordarea unui credit de 3 miliarde dolari (echivalent în moneda locală), fără garanţii. Probabil, solicitantul creditului a folosit aceeaşi metodă pe care au utilizat-o şi băieţii deştepţi din România înainte de falimentarea Bancorex: „Domnule director, vă implor să îmi acordaţi un împrumut, măcar 3 miliarde, că îmi mor copiii de dorul unor telefoane cu diamante, eu umblu cu aceiaşi pantofi de ieri dimineaţă, iar iahtul îmi este sechestrat pe Coasta de Azur. Şi pe cuvânt, vă mai sun eu.”

Citeşte în continuare

Preţul aurului tot mai sus

Aurul a ajuns să se tranzacţioneze cu 1095 de dolari uncia. Atingerea unui nou preţ record a venit taman în momentul în care FMI a anunţat că vinde circa 400 tone de aur. De fapt, vorbim doar de un aparent paradox. Cu cât SUA continuă politica banilor ieftini şi cu cât principalele bănci centrale (inclusiv instrumentul de coordonare al cartelului monetar mondial – FMI) se arată mai dispuse să renunţe la aur, cu atât panica celor care ţin la avuţia lor creşte.

Citeşte în continuare

BNR continuă politica de consiliu monetar

Menţinerea ratei dobânzii la 8% şi a nivelului rezervelor minime obligatorii la 15% pentru lei şi 30% pentru valută este cel mai bun lucru pe care l-am văzut venind de la BNR în ultima perioadă. BNR continuă practic să mimeze politica de currency board pe care a urmat-o de mulţi ani de zile: la început a relaxat politica monetară permiţând influxului de capital să crească masa monetară, iar acum se opune deconectării totale a ofertei de bani de ieşirile de capital. Spun că “mimează” un currency board, pentru că, în mod normal, în faţa scurgerii de valută am fi trebuit să avem deflaţie – reducerea semnificativă a masei monetare. Ceea ce nu se întâmplă, pentru că BNR a început să achiziţioneze active interne, compensând pierderea activelor externe. Astfel, a reuşit să frâneze reducerea masei monetare – în august masa monetară M1 era egală cu cea înregistrată în martie 2008 – …

Citeşte în continuare

Ce vremuri, ce cărţi!

Am primit şi pe e-mail anunţul următor (îl puteţi vizualiza şi aici) Dear Economist, I am pleased to announce that FREE pre-publication copies of my new book, Free Trade Doesn’t Work: Why America Needs a Tariff, are now available to friends of heterodox economics. (This book will be $14.95 when it goes on sale on Amazon.com in a few weeks.) The table of contents is below: Foreword by Edward Luttwak Introduction: Why We Can’t Trust the Economists PART I: THE PROBLEM Chapter 1: The Bad Arguments for Free Trade Chapter 2: Deficits, Time Horizons, and Perverse Efficiency Chapter 3: Trade Solutions That Won’t Work Chapter 4: Critiques of Free Trade to Avoid PART II: THE REAL ECONOMICS OF TRADE Chapter 5: Ye Olde Theory of Comparative Advantage Chapter 6: The Deliberately Forgotten History of Trade Chapter 7: The Negligible Benefits of Free Trade Chapter 8: The Disengenuous Law and Diplomacy …

Citeşte în continuare

Gripa nouă: consecinţe neintenţionate

Am spus deja că ofensiva mediatică pusă la cale de autorităţile statului pentru vaccinarea împotriva virusului H1N1 agravează asimetria informaţională care există în această privinţă. Campania mediatică şi punerea spitalelor pe picior de război are însă şi alte efecte, poate mai grave. Serviciile medicale dispun de resurse limitate; aceasta este o axiomă, nu o constatare empirică. Alocarea discreţionară a acestora în scopul prevenirii gripei determină reducerea resurselor disponibile pentru tratamentul pacienţilor cu alte probleme medicale. „Baricadarea” spitalelor împiedică tratarea serioasă a unor persoane cu probleme medicale mai grave – hipertensiune, de exemplu. O sumedenie de boli afectează publicul, multe dintre ele producând anual de sute de ori mai multe victime… nu decât cele înregistrate deja din cauza gripei, ci decât cele în scenariul imaginat de autorităţi. Prin decizie arbitrară, toate acestea trec acum pe planul doi. În mod normal, medicii stabilesc caracterul de urgenţă al unei afecţiuni. Prin ordin discreţionar, …

Citeşte în continuare

Slalom printre finanţişti

Pagina de analiză şi comentarii a revistei Capital găzduieşte şi acest articol. L-am scris acum aproape două săptămâni, cu gândul de a-l posta pe blog. M-am răzgândit în momentul în care mi-a venit ideea titlului. Orice asemănare între articol şi alte opere culturale, precum cea din ilustraţie (melodia aici), este total întâmplătoare.

Citeşte în continuare