5 April 2020
Home / Murray Rothbard (page 150)

Murray Rothbard

Sunt agenţii economici raţionali?

Una din sursele de opoziţie la adresa pieţei libere este presupusa constatare că actorii economici privaţi nu se comportă raţional. Aceasta nu poate fi desigur o ipoteză de lucru, în analiza economiei. Dacă nu ne putem baza pe raţionalitatea indivizilor, adică pe capacitatea lor de a adecva mijloace la scopuri, putem stinge lumina şi pleca liniştiţi la culcare, căci nu prea mai sunt multe de spus. Într-o lume în care indivizii sunt mânaţi mai degrabă de instincte ori sentimente confuze, orice analiză comparativă despre bunăstare şi despre instituţiile care o promovează este inutilă. Unul din punctele slabe ale acestui argument este acela că, de fapt, nu neagă raţionalitatea actorilor economici, ci restrânge sfera acesteia la domeniul proprietăţii publice. Altfel spus, întreprinzătorul privat este incapabil să ofere bunuri în cantitatea şi calitatea dorită de consumatori, însă statul da. Acest argument – „Dacă Ion îşi deschide o gogoşărie atunci va da faliment, …

Citeşte în continuare

Apel catre cititori

Am mai sters un comentariu astazi. Din pacate, de atata lectura unii nu mai suporta si ne transmit cele mai primitive impresii. Va rog sa pastram un ton civilizat. Stiu ca pentru unii acest lucru presupune un oarecare efort, dar doar cei care sunt suficient de altruisti sa si-l asume sunt bineveniti sa comenteze.

Citeşte în continuare

Deszăpezirea: drumuri publice vs. drumuri private

Am scris în mai multe rânduri despre rolul proprietăţii private în producţia de drumuri. Argumentul de bază este simplu: dacă recunoaştem importanţa proprietăţii private în producţia de struguri, cuţite sau servicii de telefonie, atunci, dacă suntem consecvenţi, ar trebui să adoptăm o poziţie similară şi în legătură cu oferta de drumuri. Dacă statul este un prost furnizor de struguri, cuţite sau servicii de telefonie, atunci este un prost furnizor de drumuri. Incapacitatea statului de a administra drumurile (problemă strâns legată de producţia de drumuri) a fost evidenţiată foarte bine în ultimele zile. S-a văzut cum măsurile luate de autorităţi – de exemplu, oprirea traficului, în dispreţul total al călătorilor – sunt, pentru a cita un politician cunoscut, “din stomac”, adică fără mută judecată. Un studiu de caz foarte interesant este cel al autostrăzilor. Dificultatea deszăpezirii este în bună măsură datorată absenţei parazăpezilor care protejează drumul de viscol. Bănuiesc că nimeni …

Citeşte în continuare

Articol despre liberalism şi libertarianism

Doresc să semnalez traducerea de către Centrul pentru Economie şi Libertate a unui articol deosebit scris de J. H. De Soto. Articolul este foarte util şi, cu câteva excepţii/observaţii notabile, dar care nu îi afectează fondul, sunt de acord cu ideile pe care le conţine. Excepţiile se referă în principal la (1) utilizarea excesivă a argumentului hayekian al informaţiei dispersate pentru critica intervenţionismului şi (2) absenţa consideraţiilor de ordin moral în analiza libertarianismului.

Citeşte în continuare

Ţintirea inflaţiei: 4 ani de prognoze măreţe

Patru ani la rând BNR a prognozat greşit ţinta de inflaţie. Graficele de mai jos sunt preluate din Rapoartele trimestriale ale băncii centrale emise în 2006, 2007, 2008 şi 2009. Realitatea a infirmat aceste previziuni, astfel că evoluţia ratei inflaţiei în raport cu ţinta a arătat astfel: Acum, BNR ne propune următoarea previziune. Poate se va adeveri, dar în caz contrar, cui îi pasă? Vorba aceea: „Vă mai chemăm noi când e gata raportul următor.”

Citeşte în continuare

„Il Maestro” de la BNR şi ghiveciul monetar

Mugur Isărescu a declarat azi: “Corecţia economică din 2009 a fost inevitabilă, după supraîncălzirea din 2007 şi 2008”. Corect, dar incomplet. În acelaşi speech domnia sa a spus că România a avut creştere sustenabilă până în 2003-2004, ceea ce înseamnă, logic, că din 2003-2004 încoace a fost creştere nesustenabilă. Adică economia s-a supraîncălzit vreo 4-5 ani. Şi mai corect, dar încă incomplet. Ceea ce lipseşte este asumarea responsabilităţii. Chiar nimeni nu este vinovat? Dacă ciorba pe care o servim la restaurant este supraîncălzită, ştim cu toţii cine poartă responsabilitatea. Dacă economia dă în clocot ani la rând, ar trebui să fie la fel de clar cine este de vină: cine este la butoane! Economia s-a supraîncălzit din 2003-2004 din cauza politicii monetare expansioniste administrată de BNR. Corect şi complet. Am fost primul care am argumentat acest lucru, cu poze.

Citeşte în continuare

De ce argumentele BNR pentru reducerea ratei dobânzii sunt greşite (2)

Al doilea argument invocat de BNR pentru reducerea ratei dobânzii este persistenţa deficitului de cerere agregată. Cererea agregată reprezintă totalul cheltuielilor agenţilor economici. În teoria keynesiană, nivelul cererii agregate poate scădea sub nivelul venitului, ceea ce împinge economia în recesiune. Se produce o „scurgere” din sistem, iar statul îşi poate asuma rolul de tehnician, reparând circuitul economic, prin alimentarea lui cu lichidităţi. Acest scenariu este ilustrat în graficul de mai jos. În cartea mea Împotriva curentului. Însemnări despre criza financiară actuală am dedicat un capitol distinct criticii politicii anticilcice de inspiraţie keynesiană, iar acum nu voi relua ce am spus deja. Vreau însă să adaug câteva explicaţii şi precizări. În primul rând, orice intelectual familiarizat cu specificul ştiinţelor sociale ar trebui să fie uimit de mecanicismul basmului keynesian. Pentru Keynes (şi pentru discipolii lui din BNR) economia e ca un cazan umplut cu bani; dacă în cazan se produce o …

Citeşte în continuare

De ce argumentele BNR pentru reducerea ratei dobânzii sunt greşite

BNR a decis reducerea ratei dobânzii de politică monetară de la 7,5% la 7%. Motivaţia se bazează pe următoarele două argumente: • Perspectivele indică continuarea procesului de dezinflaţie, • Analiza evoluţiei indicatorilor macroeconomici relevă persistenţa deficitului de cerere agregată Să vorbim puţin despre fiecare. Astăzi, despre primul argument. Să spunem din capul locului că dezinflaţia (mai bine-zis, rata inflaţiei) nu are nicio legătură cu sănătatea economiei. Stabilitatea preţurilor nu este sinonimă cu stabilitatea economică. Acest fapt a fost observat de economistul suedez Knut Wicksell în secolul al XIX-lea, accentuat de Mises şi Hayek, în fine, redescoperit relativ recent de economiştii de la Bank of International Settlements. Timp de câteva decenii, opinia convenţională a susţinut ideea contrară: stabilitatea preţurilor – deziderat exprimat în practică cel mai adesea prin adoptarea politicii de ţintire a inflaţiei – este cel mai bun lucru pe care îl poate face banca centrală. După experienţa catastrofală a …

Citeşte în continuare

FMI şi dopajul monetar – România – o poveste de succes?

Şeful delegaţiei FMI tocmai ne-a spus că România este o poveste de succes deoarece a evitat intrarea în colaps, evident, şi cu asistenţa FMI. Aceasta este cea mai hazlie afirmaţie pe care am auzit-o de la domnul Jeffrey Franks. În esenţă, este ca şi cum un doctor care îi adminstrează unui bolnav de cancer o doză puternică de morfină îl bate pe umăr spunându-i: stai linştit, eşti pe cale să devi o poveste de succes! De ce este asistenţa FMI echivalentă cu un drog? Pentru că înseamnă injectarea de bani în economie. Pomparea de bani determină falsificarea calculului economic şi distorsionarea alocării resurselor deoarece afectează fluxurilor de venituri, respectiv cheltuieli monetare. Să explic. În mod normal, preferinţele indivizilor impun o anumită structură a cheltuielilor monetare: parte dintre ele se duc către consum (şi se impart în miliarde de direcţii), parte se duc către investiţii (miliarde de proiecte), parte rămân în …

Citeşte în continuare

Cine s-a născut azi? (8) – Ludwig Lachmann

În ziua de 1 februarie 1906 s-a născut Ludwig Lachmann. Vă recomand să citiţi Capital and its Structure, e o prezentare mai fascinantă a organizării economiei decât cea reuşită de Hayek. Impresionantă prin maniera în care îţi transmite cât de legaţi („complementari”) suntem unii de alţii în economie, cât de fin este mecanismul pieţei şi cât de uşor îl poţi strica dacă umbli chiar şi la părticele mici. Să explic puţin. Teoria neoclasică trece fără greaţă peste rolul capitalului în economie, adoptând câteva ipoteze mai mult sau mai puţin explicite: • Capitalul este complet omogen – o presupunere care îşi trage rădăcinile înapoi în timp până la Frank Knight; • sau, capitalul nu este omogen, dar structura acestuia rămâne fixă, • sau, structura capitalului se modifică, dar nu ca rezultat al influenţei monetare, ci numai ca efect al acţiunii factorilor reali (moneda este neutră în raport cu structura producţiei). În …

Citeşte în continuare

Rezolvarea liberală a crizei din Haiti

Este evident că ajutorul guvernamental pentru Haiti eşuează lamentabil. Nu am învăţat nimic din trecut. Ajutoarele publice pentru… dezvoltare, combaterea sărăciei, depăşirea crizei etc. nu au dus niciodată la efectele scontate, producând în schimb haos, violenţă şi perpetuarea sărăciei. Vedem la televizor că ce s-a întâmplat în Somalia în anii ‘90 se întâmplă acum în Haiti (citiţi ce spune o autoritate în domeniu – William Easterly). Tyler Cowen a oferit, încă de la început, o soluţie mai bună: acordarea de către SUA a “statutului de protecţie temporară”, prin care toţi haitienii aflaţi în SUA primesc drept de muncă – ceea ce le oferă posibilitatea de a câştiga bani legal, de a-i trimite rudelor aflate acasă sau de a-şi vizita patria. Însă există o soluţie încă şi mai bună. Ceva ce guvernele, dacă le-ar păsa cu adevărat de soarta haitienilor, ar trebui să facă imediat: anularea obligativităţii vizelor şi acordarea dreptului …

Citeşte în continuare

Un blog bun

Am descoperit recent blogul lui Cristian Păun. Sunt absolut încântat că încă un economist român are curajul să facă pasul înainte şi să-şi împărtăşească ideile publicului larg, mai ales că sunt ideile în care cred şi eu. Citiţi şi convingeţi-vă. Aşa profesor, aşa blog. Îi urez colegului meu, pe care încă nu am apucat să îl cunosc, mult succes în diseminarea educaţiei economice de calitate.

Citeşte în continuare

Remember: reforma proprietăţii asupra armelor

Astăzi se împlineşte un an de la atacul asupra unei case de schimb valutar din Braşov, atac în timpul căruia un om altruist dar lipsit de mijloace eficiente de ripostă a murit în timp ce încerca să îi oprească pe agresori. În caz că aţi ratat acest articol, vă recomand să îl citiţi acum. Avem nevoie de o reformă a proprietăţii în domeniul armelor la fel de mult pe cât avem nevoie de una în domeniul monetar.

Citeşte în continuare

Câteva răspunsuri

Multumesc pentru comentarii. Pentru ca sunt atat de multe (nu cred ca vreun articol a mai strans 50 de comentarii) m-am hotarat sa postez cateva raspunsuri sub forma unei postari distinct. Imi cer scuze iarasi pentru acele comentarii care au fost refuzate de filtrul spam. Abia la ora 17 am intrat pe blog si am verificat comentariile. Nu practic cenzura. Fiecare e liber sa spuna ce crede, cata vreme foloseste un limbaj civilizat. As vrea doar sa mai adaug ca lucrurile pe care le spun/sustin nu reprezinta, in esenta, idei originale. Economisti de seama le-au aparat de mult timp. Cititi Friedrich Hayek – “Denationalizarea banilor” (la urma-urmei un premiat Nobel merita citit, si va garantez ca nu spune mai multe prostii decat Stiglitz!). Dupa acea, curiosii pot sa imi ceara referinte suplimentare, am o tona. In fine, scuzati va rog lipsa diacriticelor. Raspunsuri @Lucian Davidescu: 1)BNR se pregateste sa ia …

Citeşte în continuare

Ce înseamnă concurenţă/monopol în producţia monetară?

Azi m-am hotărât să postez fragmente dintr-o lucrare mai veche dedicată integrării monetare europene, în încercarea de a clarifica unele aspecte ale reformei monetare pe care o susţin. Am spus că sunt partizanul eliminării legislaţiei care condiţionează actele economice (faptele de comerţ) de folosirea monedei naţionale – aşa-numita legal tender law. Astfel, leul îşi va pierde statutul oficial de monedă unică în România, iar BNR poziţia de monopolist monetar. Simultan, reforma ar presupune instaurarea unei autentice libertăţi monetare: fiecare este liber să intre în competiţie cu BNR producând o monedă mai bună (marfă sau de hârtie). Din comentariile postate de cititori am înţeles că subiectul este în egală măsură pasionant şi confuz. Sper ca cele de mai jos să contribuie la elucidarea problemei. Cât de bună este unificarea monetară ? Există un noian de aprecieri elogioase la adresa integrării monetare europene. Aceste aprecieri subliniază importanţa monedei unice europene pentru promovarea …

Citeşte în continuare