5 April 2020
Home / Murray Rothbard (page 140)

Murray Rothbard

Scurtă observație

Nu miră pe nimeni că România nu îndeplinește condițiile de convergență pentru admiterea în zona euro. Am observat totuși ceva interesant în Raportul Comisiei Europene, anume proiecția deficitului bugetar în 2011. Aceasta este în flagrantă contradicție cu cifra trimisă de guvern la Bruxelles acum două luni. Asta spune totul despre credibilitatea guvernanților. Ca fapt divers, asta îmi aduce aminte de ministrul Pogea, care spunea că o să avem în anul 2009 deficit de 2%! Să ne amintim cum amenința cu austeritatea, mai-mai să producă sindicaliștilor atac de cord: “Stiu ca va fi o corectie majora. Avem doua lucruri de facut pentru a obtine asta: ajustarea veniturilor din sectoarele economice cu potential de crestere, aducerea la lumina a veniturilor din economia subterana si amendarea codului fiscal in primul trimestru”.

Citeşte în continuare

Cum se corupe breasla economiștilor

Krugman spune că economiștii s-au lăsat seduși de mirajul virtuților pieței libere. Dar ce ați zice dacă ne-am uita mai bine la cine îi plătește pe economiști? Am abordat acest subiect în prelegerea pe care am ținut-o la ultima dezbatere Liberalism-Etatism organizată de SOREC. Azi am descoperit noi informații care îmi întăresc convingerea că, vorba bancului, în schimbul unui preț corect (de echilibru?!) economistul îți spune întotdeauna ce vrei să auzi. Așadar, înainte de a da crezare economiștilor trebuie să ne întrebăm “De unde vin banii?” Lawrence White a scris în 2005 un articol despre influența Fed asupra breslei economiștilor, mai bine zis despre cum caracatița numită bancă centrală a ajuns să acapareze producția de articole, studii și cercetări. Autorul arată că principalele reviste științifice din domeniu se află sub influența decisivă a Fed. The Fed (the Board of Governors plus the twelve regional Reserve Banks) employed about 495 full-time …

Citeşte în continuare

Previziuni corecte

Am zis că deficitul bugetar tinde să fie mai mare decât cel pe 2009. Am zis că datoria publică va ajunge în trei ani la 60% din PIB, dublu față de estimările prost calculate în Programul de convergență, iar prim-ministrul Boc a confirmat zilele trecute. Am zis că PIB va continua să scadă și că suntem de parte de o revenire, la începutul anului când analiștii din piață credeau contrariul. PIB a scăzut cu 0,3%. Nu sunt Nostradamus. Nu am acces la alte informații în afară de cele care sunt publice. Dar primesc dividendele unei instruiri economice de calitate, care îmi permite să interpretez corect faptele. Bineînțeles, nu sunt sigurul. Cred că în medie predicțiile bloggerilor le bat pe cele ale analiștilor profesioniști (aici e și o problemă de stimulente). Dar nu sunt sigur că predicțiile bloggerilor le bat pe cele ale cititorilor!

Citeşte în continuare

Reforma lui Pinochet și reforma lui Băsescu

Aud mulți „experți” care aseamănă programul de măsuri din România cu reforma lui Pinochet din Chile în anii 1970. De exemplu, Cristian Pârvulescu: “Romania este al doilea Chile. Daca analizam reformele lui Basescu si filosofia acestora realizam cat de periculos de asemanatoare sunt acestea cu cele orhestrate de dictatorul Augusto Pinochet in momentul in care a luat puterea in Chile.” În opinia mea, între reforma întreprinsă în Chile și programul convenit de România cu FMI e o diferență mare, mult prea mare pentru a justifica această comparație. Hai să vedem. Înainte de toate, să amintim un lucru trecut cu vederea de toată lumea. Programul economic al lui Pinochet a fost inspirat de Chicago Boys, adică de un grup de economiști asociați cu Școala Monetaristă al cărei epicentru era la University of Chicago, în frunte cu Milton Friedman – laureat al premiului Nobel. Programul din România este inspirat de… nobody, nefiind …

Citeşte în continuare

Năduful neomarxist al domnului Cristian Pârvulescu

În editorialul de ieri din Bursa, It’s Ideology, stupid!, Cristian Pârvulescu susține că măsurile luate de autorități în urma discuțiilor cu FMI afirmă ideologia neoliberală. Este o decizie ideologică pe care nu FMI a impus-o, ci pe care preşedintele şi guvernatorul BNR au luat-o pe bază ideologică. Şi nu doar vorba doar de ideologia Puterii cu care jonglează preşedintele ţării de la începutul primului său mandat, ci de una care priveşte reorganizarea societăţii… Contrapunerea celor două părţi corelative ale statului şi societăţii, sectorul privat şi public, este una din cele mai clare manifestări ale ideologiei neoliberale care încearcă să scoată piaţa de sub tutela statului. Despre Cristian Pârvulescu și năduful socialist care duhnește dincolo de atitudinea de înțelept imparțial am scris în cartea mea dedicată crizei. Acest expert în sciences politique de cancan dovedește iarăși că dacă vrem Yes we can confunda fără greață socialismul cu liberalismul și discreționarismul ad …

Citeşte în continuare

Benzina, focul, banii și bursa

Decizia guvernelor europene de a constitui un cartel financiar prin care să centralizeze circa 700 de miliarde de euro va rămâne în istorie. Trecând dincolo de orice prevederi ale tratatelor sau strategiilor europene – pentru că nu-i așa, în momente extraordinare se impun măsuri extraordinare – guvernele occidentale au agreat să se împrumute reciproc și să dea undă verde băncii centrale europene pentru a cumpăra titlurile de stat (ale acelor state falimentare, se înțelege). Cu alte cuvinte, au agreat să tipărească bani pentru a repera onoarea știrbită a PIIGS. În ultimele zile ale săptămânii trecute piața internațională a creditului se blocase, la fel cum s-a blocat la începutul crizei americane. Era nevoie de o decizie politică clară, altfel prăbușirea era iminentă. V-am spus care sunt opțiunile. Știați și care este nevoia de finanțare a statelor eșuate de la marginea Mediteranei. Decizia oficialilor europeni nu a surprins pe nimeni, nu vă …

Citeşte în continuare

Adevăratul comportament de turmă

Participanții la piață sunt acuzați de comportament de turmă. Ministrul de finanțe al Suediei spunea recent, We now see herd behavior in the markets that are really pack behavior, wolfpack behavior. Așa cum a explicat foarte bine Carmen Reinhart, speculanții acționeaza mai degraba precum corbii, care se năpustesc asupra leșurilor sau muribunzilor. Speculators can be like vultures… They start flying in at bad times, but the creation of the bad times is a much longer buildup period – speculators only come in at the end. Problema este de unde au apărut leșurile sau cum de am ajuns muribunzi. Aici guvernele au de dat o explicație dar nu se înghesuie să o facă. Graficul de mai jos arată că adevărata turmă este în altă parte, mai precis chiar în ograda statului. Grecia nu este oaia neagră a Europei, așa cum s-a spus, din contră – este animalul care conduce turma. Problemele …

Citeşte în continuare

Ce au în comun Angela Merkel, Nikolas Sarkozy, Hugo Chavez și Mahathir Mohammad?

Ura față de speculanți. Mai bine zis, disprețul față de interesele liber exprimate ale indivizilor pe piață și ignorarea principiilor de bază ale economiei. Liderii politici ai Europei se întâlnesc pentru a stabili ce strategie să urmeze în lupta lor cu piața (acum câteva săptămâni era vorba doar de “speculanți”, dar acum ar fi ridicol să mai blameze speculanții pentru deprecierea euro când este evident că panica s-a generalizat pe piață). Acesta este ultimul război al politicienilor, pe care nu mă îndoiesc că îl vor pierde până la urmă. Decenii la rând au dus atât de departe “războiul cu sărăcia” – prin impozitare discriminatorie, reglementări și cheltuieli publice uriașe – încât nu doar că au sfârșit prin a compromite creșterea bunăstării, dar au împins economia până la marginea colapsului. Pe măsură ce cultivarea mentalității de asistat social a avansat, stimularea producției, inovației și acumulării de capital s-a evaporat, astfel încât …

Citeşte în continuare

PIIGS – repudierea/ștergerea datoriei sau inflație?

Practic, aceasta este întrebarea. Grecia nu are cum să-și plătească datoriile, lucru evident dacă ne gândim că alte țări înaintea ei cu datorii mai mici au recurs la default. Într-un fel sau altul datoria Greciei este ca și pierdută, iar randamentul obligațiunilor grecești (12,6%) arată că piața e convinsă că măcar o parte a acestei datorii este irecuperabilă. Nimeni nu mai e dispus să finanțeze statul elen, altfel decât ca strategie de profit într-un joc piramidal care este sortit să se prăbușească. Datoria Greciei depășește semnificativ 100% din PIB astfel încât refinanțarea ei presupune un serviciu al datoriei care depășește cu mult 12,6% din PIB. Așa ceva este pur și simplu imposibil, nu s-a mai întâmplat în istorie și nici nu are cum să se întâmple: un stat nu are de unde să aloce o treime din buget pentu plata dobânzilor! Nici măcar recentul bail-out nu a rezolvat problema și …

Citeşte în continuare

Trei lucruri la care să vă gândiți în weekend

1. Greece is going global. Ceea ce e un lucru bun, întotdeauna am apreciat globalizarea, oriunde am observat-o. Dacă G7 au ajuns să se sfătuiască fără să emită comunicate de presă, înseamnă că nu este vorba de nimic care să ne îngrijoreze. Un fleac, cum s-ar zice. 2. Trichet este o persoană principială, mai ales că trebuie să asigure independența Băncii Centrale Europene. Zilele astea vom vedea că dacă acest principiu nu este suficient, are și altele. Mă aștept ca, în funcție de ce zice Merkel, să injecteze mai mulți sau mai puțini (mai degrabă mai mulți) bani pentru a calma piața financiară. 3. Willem Buiter, fost consilier al Băncii Angliei, mare profesor și piesă de bază la Citi, nu înțelege de ce oficialii europeni sunt atât de “lași” și se tot încurcă în programe de redresare economică sau de austeritate bugetară în loc să dea drumul la robinetul cu …

Citeşte în continuare

Machlup ridiculiza doctrina Greenspan în 1937

Alan Greenspan a tot susținut că nu putem descoperi dacă economia se află în boom sau nu; că politica monetară nu poate avea drept obiectiv prevenirea asset-bubble-urilor. Am descoperit cu plăcere transcriptul unei prelegeri susținute de Fritz Machlup în 1937 – Can we control the boom? Chiar dacă nu sunt în totalitate de acord cu ce spune Machlup, prelegerea e utilă pentru cei care vor să intre în meandrele subiectului.

Citeşte în continuare

Bucureșteni, vi se pregătește o liberalizare prin dereglementare forțată!

Un exemplu de cum nu trebuie făcută dereglementarea și privatizarea este propunerea aflată în prezent în studiu la Primăria București, conform căreia toți locatarii de bloc vor fi obligați să se conecteze la sistemul centralizat de încălzire. Mai precis, cei care și-au cumpărat centrale de apartament vor fi obligați să renunțe la ele și, în schimbul unei taxe de câteva mii de euro, vor fi osândiți să se racordeze la RADET. De ce? Findcă RADET va fi privatizat în 2011! Cum, tot nu ați înțeles? Vă explică consilierii primăriei, este simplu: “Motivul: privatizarea este singurul mod de a obţine o distribuţie eficientă a energiei termice în Bucureşti”. ?! Unde este acordul dintre subiect și predicat? E adevărat că proprietatea privată determină utilizarea mai judicioasă a resurselor decât proprietatea publică, dar ce legătură are acest principiu cu propunerea avizata de Sorin Oprescu? Fix niciuna. Dacă proprietatea privată e un lucru bun, …

Citeşte în continuare

Kenneth Rogoff despre scopul euro

Articolașul lui Rogoff din Financial Times de ieri este foarte explicit în legătură cu scopul pentru care a fost creat euro: The cruel irony of the euro area’s predicament is that, in many ways, the whole exercise was designed to produce the very credit explosion that bedevils it today. After all, one of the driving motivations of the euro was to enable member states to compete with the US for a share of the global reserve currency business. Reserve currency status, in turn, is the essence of America’s “exorbitant privilege” (a term coined by Valéry Giscard d’Estaing, the former French president). The most important perk the US gets is the ability to issue debt at a lower interest rate than would otherwise be the case. Indeed, recent research suggests that simply by enhancing the size and liquidity of financial markets, the euro may have helped to lower real interest rates …

Citeşte în continuare