5 April 2020
Home / Murray Rothbard (page 12)

Murray Rothbard

Aurul, dolarii și mintea românului cea de pe urmă

Ai semnat pentru un contract de credit în franci elvețieni, trebuie să-ți asumi starea de conștiență, spunea, într-o alocuțiune mai veche, șeful băncii naționale, Mugur Isărescu. Bancherii au provocat criza financiară, apoi și-au acordat bonusuri și pachete de salvare. Or, încrederea se câștigă foarte greu și se pierde ușor, iar românii nu mai cred în povești cu zâne când vine vorba de buzunarul propriu. În plus, românul s-a născut poet și nu investitor la bursă. Căderea comunismului în 1989 – așadar în urmă cu ”doar” 26 de ani, ar fi trebuit să aducă cu sine o nouă mentalitate, spre deschiderea piețelor și flotarea liberă a monedei naționale. Nici până astăzi cei ce arbitrează, dar și cei ce fac jocul piețelor din România nu au ajuns să aibă o astfel de mentalitate: deprinderile vechi sunt bine împământenite și prin urmare greu de desțelenit. Educația financiară trebuie să înceapă din școli, însă …

Citeşte în continuare

Scandalul Panama Papers: 5 întrebări fatale pentru revoltații justițiari

1. Să ceri desființarea paradisurilor fiscale pe motiv că acolo își ascund banii toți teroriștii și corupții lumii este o impresionantă dovadă de îngustime intelectuală. Jurisdicțiile care oferă confidențialitate și taxe mici sunt un instrument folosit atât de oameni onești, care au ajuns la capătul răbdării cu povara fiscală din țările de origine, cât și de infractori. Exact ca și cartelele telefonice. Exact ca și automobilele sau locuințele. Deci, ce mai urmează acum? După ce legiferăm cumpărarea de cartele telefonice doar cu buletinul, după ce vor fi înseriați toți cei care își deschid conturi în Panama, se va cere oare interzicerea mașinilor, pe motiv că tâlharii fug mai repede de la locul faptei? Se va institui obligativitatea înregistrării tuturor chiriașilor și vizitatorilor sau chiar interzicerea locuințelor private – oamenii urmând să primească repartiție la bloc, ca pe vremea lui Ceaușescu – doar fiindcă infractorii se ascund inevitabil în locuințe? Ați văzut …

Citeşte în continuare

Tehnocrații au stabilit: productivitatea unui procuror > decât a unui medic sau profesor

Un judecător sau procuror stagiar vor câștiga cât un profesor universitar cu 20 de ani vechime, sau cât 3 asistenți universitari. Sau cât un medic primar cu gradație maximă. Ce-i corect e corect. Practic judecătorii și procurorii încep să câștige de la nivelul la care se opresc medicii (cu excepția celor care activează în medicina legală sau a celor care sunt directori de spitale). Sursa: profit.ro Anul trecut am explicat în detaliu de ce orice guvern, fie el politic sau “de tehnocrați” nu dispune de nici o metodă rațională (sau științifică) de a stabili salariile. Tot ce poate face este să decidă discreționar, în funcție de balanța intereselor de grup. Sigur, el va spune că salariile sunt în funcție de rezultate, de productivitate etc. doar că aceasta este doar retorică lipsită de argument. Important este și că în România statul decide salariile pentru un sfert din angajați. Probabil ca să …

Citeşte în continuare

Politici monetare “neconvenționale”?

Ieri am participat la dezbaterea “Politici monetare neconvenționale”, organizată de Institutul European din România (unde m-am bucurat să o reîntâlnesc pe fosta mea profesoară, doamna Gabriela Drăgan). A fost o ocazie de a recepta pe viu opiniile coparticipanților: Daniel Dăianu (care a prezidat întâlnirea), Aura Socol, Andrei Mocearov, Valentin Lazea, Lucian Croitoru, Florin Cîțu, Aurelian Dochia, Florian Neagu. Iată ce am avut de spus:   Este impropriu să numim actuala practica actuală a băncilor centrale drept politică monetară neconvențională. Această politică este de fapt cât se poate de convențională, pentru că băncile centrale nu fac decât ce au fost obișnuite să facă de când autoritatea politică a preluat controlul asupra producției de bani: să mărească numărul banilor. Singura diferență între practica actuală și cea din trecut ține de instrumentele prin care  se realizează politica monetară. Politica monetară neconvențională a devenit realitate încă de la sfârșitul anilor 90, când Japonia a …

Citeşte în continuare

Free Market Road Show 2016

Va avea loc luni, începând cu ora 14, detalii aici. Tema primului panel este Death and Taxes și participanții nu vor rata să discute despre paradisurile fiscale și armonizarea fiscală impusă de la Bruxelles. Al doilea panel este despre Jobs, entrepreneurship, sharing economy  and the European Demos. De la ora 18, al treilea panel – care îl va avea drept principal vorbitor pe Florin Cîțu – va trata (în limba română) subiecte de interes din domeniul financiar-bancar, din perspectiva pieței libere. Se anunță o după-amiază și o seară pline de economie, idei și voie bună! Toți cei interesați sunt bineveniți.  

Citeşte în continuare

Scandalul Panama Papers: transparența e picantă, dar nu e o valoare în sine

Nu am nici o îndoială că majoritatea lumii se uită la dezvăluirile din Panama Papers cu aceeași satisfacție cu care privește emisiunile TV nocturne în care detalii picante din viața diverselor starlete devine common knowledge. La fel cum nu am nici o îndoială că acesta este doar cel mai recent episod din atacul concertat dus de guverne împotriva paradisurilor fiscale, adică împotriva concurenței fiscale. Marcate de deficitele bugetare cronice și de datoriile astronomice, ele sunt pur și simplu disperate după banii contribuabililor. Toată ideea de uniune fiscală, de armonizare a legislației fiscale, are un singur sens: eliminarea găurilor din gardul lagărului fiscal astfel încât resursele populației să fie mai ușor controlate. Păi ce valoare credeți că mai are legislația bail-in (recent votată și în România), prin care deponenții băncilor pot fi transformați peste noapte în acționari (adică își pot pierde banii) prin simpla decizie discreționară a statului, dacă marii deponenți …

Citeşte în continuare

Tesla tocmai a pus mâna pe vreo 300 milioane cash. Este Elon Musk vizionar ca Ceaușescu?

Ceea ce este foarte important având în vedere că firma nu generează profit. Circa 250 000 de precomenzi (lumea a trebuit să plătească 1000 de dolari) au fost înregistrate în primele 24 de ore de la lansarea modelului Tesla 3 – prima mașină de masă produsă de Elon Musk. Teoretic acest model ar trebui să ducă producția la un nivel care să exploateze extrem de necesarele economii de scară, în absența cărora costurile de producție sunt mai mari decât veniturile realizate din vânzarea mașinilor. De fapt Tesla se zbate între viață și moarte de când se știe. În 2013 a fost aproape de faliment, cât pe ce să fie vândută companiei Google. Ce a ținut-o în viață până acum au fost două lucruri: subvențiile guvernamentale, estimate prin vara anului trecut la un total de 5 miliarde dolari (aici aveți câteva detalii) politica banilor ieftini a băncii centrale americane, care stimulează …

Citeşte în continuare

Suma strânsă din acciza la tutun s-a dublat în ultimul deceniu, în termeni reali

Fiindcă tot sărbătorim azi scăderea accizei la țigări și tot se discută în Parlament schimbarea legii privind fumatul în spațiile publice, care abia a intrat în vigoare, m-am gândit să vă arăt cum au evoluat sumele colectate de guvern din acciza la tutun, din 2005 încoace. Banii pe care statul i-a scos din buzunarele fumătorilor au crescut de la aproape 3 miliarde lei în 2005 la circa 9 miliarde anul trecut. Dar parțial această evoluție se datorează pierderii puterii de cumpărare a banilor (adică impozitului ascuns numit inflație). În termeni reali, din acciza la tutun statul strânge acum de două ori mai mulți bani decât în urmă cu 10 ani. Rămâne de văzut ce impact va avea interzicerea fumatului în baruri.

Citeşte în continuare

Execuția bugetară și falsele dileme

Ca să fie clar: epuizarea fulgerătoare a excedentului bugetar realizat la începutul anului nu se datorează în principal problemelor de colectare, ci creșterii cheltuielilor publice. Am citit pe Curs de guvernare că principala explicație o constituie reducerea încasărilor, iar pe Moise Guran îl văd spunând că Fiscul ar trebui să renunțe la “fața umană” și să își ascută dinții împotriva evazioniștilor. De acord, pe primele două luni ale anului încasările din TVA practic sunt practic egale cu cele din primele două luni ale anului 2015; întrucât pe prima lună din acest an s-a colectat TVA cu 1 miliard de lei mai mult decât în 2015, înseamnă că suma colectată în februarie a fost mai mică decât cea strânsă în februarie 2015. Acest lucru este evident. Dar vorbim totuși de cifre mici în raport cu mărimea totală a bugetului. Cota generală de TVA a scăzut de la 24 la 20%, iar TVA la alimente (adică …

Citeşte în continuare

În loc să subvenționăm județul Teleorman, nu mai bine îl facem paradis fiscal?

Ce este adevărat la nivel de individ, este adevărat și la nivel de județ. Mai exact, România are județe net plătitoare la bugetul central și județe subvenționate. 25 din județele României primesc de la bugetul de stat mai mulți bani decât sumele încasate din taxe – vezi lista detaliată pe Curs de guvernare. Între ele, se disting Teleorman,Călărași și Mehedinți, unde raportul dintre banii primiți de la București și banii colectați depășește cifra 2. De exemplu, Teleorman a încasat taxe în valoare de 243 mil. lei, dar a primit de la București 579 mil. lei (reprezentând cote din TVA și impozitul pe venit). Și uite așa descoperim avantajele descentralizării fiscale, ca în Elveția. În loc să cheltuim bani cu birocrația locală pentru a colecta niște taxe care oricum reprezintă mai puțin de jumătate din banii pe care ulterior Teleorman îi primește de la bugetul de stat, nu mai bine tăiem …

Citeşte în continuare

Sunt țările libere un magnet pentru teroriști? Nici vorbă

Circulă ideea că atacurile teroriste din Europa erau cumva inevitabile, având în vedere “libertatea” de aici. Un cunoscut comentator public spunea aseară că “Libertatea conduce la zone vulnerabile. Supravegherea este obligatorie.” Aceasta pare a fi o opinie cvasi-generală, susținută în mass-media. Efectul inevitabil în plan politic al acestei perspective este întărirea rolului statului, reducerea spațiului pentru viața privată. Deși foarte rentabilă pentru serviciile secrete și pentru puterea politică în general, ideea este greșită. Este suficient să ne uităm în istorie și să vedem că terorismul nu a apărut și nu s-a dezvoltat în vreo țară liberă, ci în regiuni sau în epoci marcate de alocarea politică a resurselor, de instituții extractive (ca să folosesc exprimarea din “De ce eșuează națiunile” a lui Acemoglu), de inevitabile tensiuni sociale. Anul trecut explicam în detaliu: Terorismul, ca specie de crimă, este inerent legat de stat. La origine o crimă a statului împotriva cetățenilor, …

Citeşte în continuare

Darea în plată. Cum să operezi cu drujba un sistem putred

Ieri a avut loc ceea ce un participant a numit singura dezbatere reală la care am participat pe tema dării în plată. Economiștii din mediul academic care au luat loc la discuții au criticat în unanimitate legea dării în plată, însă au făcut acest lucru punctând problemele fundamentale ale sistemului bancar – probleme pe care legea nu le rezolvă (pe unele le poate chiar accentua) – ceea ce necesită într-adevăr o revizuire de fond a modului și contextului în care operează băncile, altminteri problemele economice și morale generate de acesta vor continua. Principalele idei: 1. Ce sistem bancar este acela care funcționează într-o societate analfabetă financiar? Doar 16% din cetateni se informeaza zilnic despre subiecte economice. Gradul de alfabetizare financiara si economica este foarte redus. Probabil in 2007 era si mai redus. Și atunci se aplică zicala “chiorul este rege în țara orbilor”, normal că sistemul bancar profită de pe …

Citeşte în continuare

Darea în plată. Ce părere are mediul academic?

O discuție așezată, între reprezentanți ai mediului academic, economiști care nu pot fi suspectați că au încheiat vreun pact cu vreo tabără sau alta. Vă așteptăm! Legea dării în plată, aflată într-o fază avansată de aprobare în Parlament, a generat poziționarea profund antagonică a actorilor politici, pe de o parte, respectiv a reprezentanților sistemului bancar, pe de altă parte. Absența unui consens minimal asupra principiilor care să circumscrie această schimbare de legislație – cu impact major asupra practicii de creditare – ridică semne de întrebare asupra viabilității și dezirabilității legii. În asemenea chestiuni de importantă majoră pentru societate, reprezentanții mediului academic sunt datori să își exprime punctul de vedere și să contribuie la promovarea ideilor de natură să asigure dezvoltarea armonioasă și sustenabilă a economiei. În acest sens, vă invităm la masa rotundă organizată luni 21 martie, ora 10, la sediul Universității Româno-Americane, Sala Senatului. Cuvânt de deschidere: Ovidiu Folcuț, …

Citeşte în continuare

Pentru ce nu face guvernul bine cu adevărat săracilor?

E o chestiune de bun-simț: când vrei să ajuți pe cineva, nu-i dai un pește, ci o undiță și îl înveți să pescuiască. Evident, pe baza ipotezei axiomatice că omul este liber să pescuiască, fiindcă altminteri nu-i va sluji cu nimic ce-l înveți. Aceasta ar fi una din ideile centrale ale excelentului comentariu scris de Vlad Topan pe marginea pachetului anti-sărăcie a guvernului Cioloș. Cea mai mare parte a măsurilor de substanță enumerate de guvern constau în acordarea de subvenții sau simple măsuri de asistență socială. Printre cele nu mai puțin de 47 de măsuri nu se regăsește scutirea de biruri – genul de politică la care te-ai gândi din prima dacă vrei să creezi stimulente sănătoase pentru muncă și creșterea productivității în mediul rural sau în grupurile sărace – ceea ce ilustrează excelent contradicția dintre propunerile statului și scopul său nemărturisit, acela de a colecta un procent tot mai …

Citeşte în continuare

Povara fiscală pe muncă, precum în epoca iobăgiei

Lecturez în continuare “De ce eșuează națiunile” și am dat peste următorul fragment deosebit de interesant prin prisma poverii fiscale din prezent: “La scurt timp, Țările de Jos făceau jumătate din comerţul lor infloritor cu Europa de Est. Pe măsură ce a crescut cererea occidentalilor, proprietarii de pământ din Est şi-au intensificat controlul asupra forței de muncă, pentru a-şi creşte oferta. Această perioadă avea să fie numită „a doua robie”, find diferită şi mai grea decât forma sa iniţială din Evul Mediu Timpuriu. Seniorii au mărit impozitele pe care le strângeau de pe parcelele de pământ ale arendaşilor lor şi au luat jumătate din producţia brută. În Korczyn, Polonia, în 1533, munca pentru senior era plătită în totalitate. Dar, în 1600, aproape jumătate era muncă neremunerată obligatorie. În 1500, ţăranii din Mecklenburg, în estul Germaniei, datorau doar câteva zile de muncă neremunerată pe an. În 1550, datorau o zi pe …

Citeşte în continuare