14 December 2017
Știri pe scurt
Home / Murray Rothbard

Murray Rothbard

Ce se va întâmpla cu Bitcoin?

Păi, ce să se întâmple. Înțeleg că se va termina de fabricat în anul 2033, când cantitatea de bitcoin va ajunge la 21 de milioane. Dar ce se va întâmpla cu valoarea sa? Aici povestea e mai complicată. Vedeți, bitcoin nu e o monedă. Moneda este un mijloc de plată general acceptat. Monedă, adică mijloc de plată general acceptat, nu poate ajunge decât un bun a cărui valoare este relativ stabilă , sau cel puțin, foarte predictibilă, și îndeplinește alte câteva calități. Ca principiu, nici un bun nu ajunge monedă dacă nu are o valoare intrinsecă. Banii de hârtie neconvertibili pe care îi folosim de aproape un secol sunt bani doar fiindcă statul te obligă să-i folosești, altminteri nu i-ar folosi nimeni. Tot statul îți cere să-ți plătești impozitele în ei – și le crează astfel o utilitate. Dar bitcoin? Bitcoin nu are o valoare intrinsecă, valoarea lui se poate …

Citeşte în continuare

Cum a făcut Senatul dobânda mai mică decât a făcut-o Ceaușescu

România este zona crepusculară, aici se petrec tot timpul lucruri stranii. Cum ar fi modificarea, săptămâna aceasta, în cadrul Comisiei de Buget și Finanțe din Senat, a prevederii legale (OG 13/2011) care reglementează dobânda legală. Ce este dobânda legală? Dobânda legală este acea dobândă care se aplică contractelor de împrumut în care părțile nu au stipulat ceva concret – ele au căzut de acord că trebuie plătită o dobândă dar nu au fixat-o. Și atunci dobânda este cea precizată de lege. Ei bine, dobânda legală este fixată la nivelul dobânzii de politică monetară a BNR, în prezent 1,75%. În aproape toate contractele de împrumut părțile convin însă asupra unei dobânzi. Aceasta, prețul creditului se numește dobândă convențională (fiindcă este convenită) remuneratorie (fiindcă remunerează capitalul). Să zicem, 10% pe an. În afară de dobânda remuneratorie părțile decid, de asemenea, și dobânda penalizatoare (care este, deci, tot convențională) – acea dobândă datorată …

Citeşte în continuare

Cum scad pensiile din Pilonul II ca urmare a Codului fiscal

Ca urmare a scăderii cotei de contribuție la 3,75%, sumele care vor ajunge la fondurile de pensii administrate privat vor scădea, chiar dacă salariile brute sunt majorate. Per total, pensiile viitoare scad cu circa 20%. Bătrânețe liniștită!

Citeşte în continuare

Dar fără stat, cine ar construi tramvaie?

Se întreabă sărmanul cetățean, care a fost spălat temeinic pe creier de propaganda socialistă, astfel încât să creadă că musai primăria sau altă autoritate trebuie să construiască și să opereze linii de tramvai, altminteri astea nu ar exista. Hai să facem o scurtă incursiune în istoria tramvaiului, înainte de a spune câteva lucruri despre București. Tramvaiul a apărut în prima parte a secolului al XIX-lea  din inițiativă privată și, în esență, era o trăsură mai mare trasă inițial de cai. Antreprenorii au observat că mersul pe șine reducea forța necesară tracțiunii, permițând cailor să transporte mai mulți pasageri (doi cai trăgeau un vagon de 60 de persoane). De asemenea, deplasarea pe șine sporea confortul pasagerilor. Prima linie de tramvai din lume s-a deschis în 1832 în New York. Cu un an înainte, guvernul a autorizat nou înființata New-York and Harlem Rail Road Company “să construiască una sau două linii de …

Citeşte în continuare

De ce au românii cele mai mici salarii din Europa de Est, Mitică?

Sunt două legi de fier ale salariilor. Prima este că salariul nu poate fi mai mare decât productivitatea muncii, fiindcă nici un angajator nu e prost să-i plătească cuiva mai mult decât valoarea serviciilor sale. Cu excepția statului, bineînțeles, care plătește salarii din pix, după criterii politice, că doar nu sunt banii lui. A doua este că nivelul salariilor dintr-o țară depinde de cantitatea de capital investită pe salariat (pentru că asta determină decisiv productivitatea muncii). De ce sunt salariile din România atât de mici? Deoarece în România nu s-a acumulat suficient capital. La capital productiv mă refer, nu la vrăjeli precum dungi pe asfalt, borduri atomice, pensiuni fără clienți construite din fonduri europene etc.; astea din urmă nu sunt bunuri de capital, ci cel mult niște bunuri de consum; de cele mai multe ori sunt rele publice, risipă pur și simplu. Acum, capitalul se putea constitui din două surse: …

Citeşte în continuare

De ce cresc dobânzile, Mitică?

Hai să fim serioși. Ne putem oare aștepta ca soarele să strălucească pe cer întruna, la infinit? Să nu mai vină niciun nor, să nu mai fie nici o ploaie? Nu se poate. Chiar dacă ne place soarele, dacă cerul nu ar fi din când în când acoperit de nori și dacă nu ar ploua, atunci nu am avea ce mânca. Deci nu se poate. Zilele senine și cele ploioase se succed în voia lor și e firesc să fie așa. De multă vreme rata dobânzii este mică. Artificial de mică. Fantastic de mică. Păgubitor de mică – pentru deponenți, pentru toți cei care economisesc și vor să acumuleze capital. Ne așteptam ca dobânda să fie zero la infinit? Nu se poate. Iată că a început să crească. Cineva m-a rugat ieri să explic de ce crește ROBOR, de ce toată presa este intrigată de acest fenomen și ce ar …

Citeşte în continuare

România scapă turma: cu biruri mari nu poți să recoltezi mulți bani la buget

Cu 31,7% din PIB adunați la buget România este țara cu cele mai mici venituri bugetare din UE – asta e o informație semnalată din nou de Curs de Guvernare și despre care au vorbit în repetate rânduri numeroși analiști (precum Ionuț Dumitru). În general, mesajul mai mult sau mai puțin explicit care însoțește această știre este acela că, din păcate, cu așa puțini bani statul nu are cum să construiască autostrăzi, școli și spitale. De parcă nu ar fi risipit sume enorme pe autostrăzi sau de parcă primăriile nu ar acorda milioane de euro pentru subvenționarea unor cluburi sportive sau circoteci în aer liber, fără sens într-o economie de piață și într-o societate săracă, ce încă nu și-a rezolvat nevoile elementare. Hei, conform studiului Paying Taxes 2017, biciul fiscal pus pe antreprenorii români este undeva la media europeană. Ceea ce oricum este absurd, dat fiind că pe o economie …

Citeşte în continuare

Creșterea salariului minim reduce inegalitatea?!

Valentin Lazea susține că inegalitatea din România poate fi combătută prin creșterea salariului minim. Ceea ce îmi aduce aminte de un paragraf scris într-un studiu al Institutului Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale (INCSMPS), despre salariul minim: “Reiterăm ideea potrivit căreia distribuția totală a veniturilor nu se modifică semnificativ ca urmare a creșterii salariului minim și argumentăm acest lucru și prin faptul că ponderea veniturilor din salarii este foarte redusă în primele trei decile (sub 50%), chiar și în decilele 5 și 6 unde este concentrată masa cea mai mare a salariaților la nivelul salariului minim, ponderea veniturilor din salarii este sub 80%.” Deci, ca să fim scrupuloși, creșterea salariului minim duce într-adevăr la micșorarea discrepanțelor dintre salarii, dar nu a celor dintre venituri. Da, salariații (măcar cei care vor mai avea loc de muncă…) vor fi mai egali, însă pe ansamblu inegalitatea din România va …

Citeşte în continuare

De la starea vremii la starea finanțelor: politica duce la comportament de turmă

Statul este principala sursă de comportament de turmă. Turma are nevoie de un cioban, iar statul este cel mai mare cioban din economie, prin urmare deciziile sale au cel mai mare impact sistemic. Comportamentul de turmă este adesea considerat un eșec al pieței. Unii analiști cred că piața are momente de iraționalitate, când o masă mare de agenți economici (prost informați) se înghesuie fie să cumpere fie să vândă, provocând astfel dezechilibre bruște între cerere și ofertă și, mai rău, crize de proporții. Ideologii etatismului văd în stat elementul de echilibru, rezervorul de știință și competență, sursa de calmare a pieței și de prevenire a crizelor. O asemenea optică este obtuză. Instituțiile statului sunt capabile ele însele, tocmai datorită autorității de care dispun, să declanșeze mișcări de turmă impresionante. Și dat fiind că decidenții politici nu dispun de un avantaj comparativ în înțelegerea realității și anticiparea evenimentelor viitoare, statul-cioban poate …

Citeşte în continuare

Mai tare ca testul Pisa. Generația Gogâie și România viitorului

Subtitlul ar putea fi foarte lung. “De ce am scăpat în sfârșit de mitul națiunii cu oameni calificați, de ce productivitatea va crește lent, pensiile noastre sunt în pericol și până la sfârșitul vieții nu vom vedea convergența cu țările occidentale.” Sau ar putea fi “De ce Testul Pisa dă rezultate optimiste, în realitate lucrurile stau mai prost.” Aseară pe la 11 mă conversez pe Messenger cu un amic care lucrează în domeniul resurselor umane, care ținea neapărat să-mi povestească ultima experiență. Textul de mai jos este versiunea consolidată a mesajelor pe care mi le-a trimis. “Deschid job. 200 aplicanți. Teoretic wow. Jobul are în titlu salariul. Decid sa îi invit pe toți. Decid sa ii vad pe toți în ideea că poate unii au abilități speciale. Din 200 aplicanți 190 confirmă că vin. Clădire de birouri imensa. Le dau pe email și pe Whatsapp harta google maps și toate detaliile. …

Citeşte în continuare

Tensiunea bugetară începe să semene cu cea din 2009

De ce s-a tot discutat de creșteri de taxe? De ce guvernul a mărit acciza la carburanți? De ce decapitalizează întreprinderile de stat? Deoarece veniturile fiscale au mers în jos și decizia de a mări salariile bugetarilor nu are acoperire financiară. Dacă scăderea taxelor și creșterea salariilor sunt politici contradictorii, măcar pe termen scurt, care dintre ele ar trebui să prevaleze? Întrebarea pe care trebuie să și-o pună orice economist și decident politic este următoarea: de ce are nevoie în primul rând România? E clar că medicii au salarii mici, dar România în ansamblu este o țară săracă – 30% din gospodării au WC în curte. Care este prioritatea? Logica economică ne spune că prioritară este creșterea producției și acumularea de capital, deoarece asta duce direct la creșterea veniturilor și, indirect, la creșterea salariilor celor care oferă servicii populației, de la frizeri până la medici. Nu poți să pui carul …

Citeşte în continuare

Creșterea PIB, într-o poză

Am văzut controverse în legătură cu creșterea PIB, că ar fi prea mult consum, sau că n-ar fi… în realitate creșterea economică nu poate să aibă la bază consumul, deoarece nu poți să consumi ceea ce mai întâi nu ai produs. De asta definiția PIB (Consum + Investiții + Cheltuieli guvernamentale + Export net) se numește chiar așa: “după utilizări”. În fine, pentru a simplifica lucrurile, am decis să vă arăt poza, fiindcă deh, o poză face cât o mie de cuvinte. Deci, iată cum s-a utilizat PIB-ul nostru în ultimii ani. Datele pe 2017 surprind doar primul semestru.

Citeşte în continuare

Reîncepe “Economia pe înțelesul tuturor”

După experiența plăcută de anul trecut a sosit timpul să reluăm cursul Economia pe înțelesul tuturor, la Academia Privată. Pe parcursul a 8 întâlniri vom vorbi despre semnificația și formării prețurilor, vom analiza diferențele dintre socialism și capitalism, vom discuta despre antreprenori (inclusiv despre antreprenorii politici), vom diseca logica funcționării statului și fiscalitatea și vom încheia cu cele mai dificile subiecte: teoria banilor și a crizelor economice. Va fi o experiență valoroasă și memorabilă. Costul celor opt workshop-uri este de 560 de lei. Prima întâlnire va avea loc pe 4 octombrie.

Citeşte în continuare

Asaltul BNR asupra IFN (III): de ce sunt ignorate învățămintele economiei?

Unul din cele mai bune studii despre impactul plafonării ratelor dobânzii este acest volum de 432 de pagini, realizat la solicitarea Comisiei Europene. Nu pare să fi fost citit de autorii propunerii de restricționare a activității IFN. Care este principalul scop declarat al acestei reglementări inițiate de BNR? Micșorarea gradului de îndatorare al populației și reducerea riscului sistemic. Ei bine, iată ce spune studiul Comisiei Europene: “Conform analizei noastre este improbabil ca [ipoteza H2] plafonarea ratei dobânzii să ducă la scăderea creditului de consum. Segmentul de piață relevant pentru creditul cu dobânzi ridicate constituie doar o mică parte din piața creditului de consum. Nu există o legătură directă între plafonarea ratei dobânzii și nivelul supra-îndatorării [ipoteza H5]. În ceea ce privește [ipoteza H7] ideea că restricționarea ratei dobânzii va permite debitorilor riscanți să ia credite mai ieftine, aceasta pare greu de crezut. Prin contrast, [ipoteza H8] mai degrabă restricțiile vor …

Citeşte în continuare

Asaltul BNR asupra IFN (II): cum să chinui statisticile ca să mărturisească

După ce am văzut că măsura retrogradă a plafonării de facto a ratei dobânzii cu care IFN dau credite se potrivește ca nuca în perete cu contextul românesc (intermediere financiară și așa slabă, pondere mare a economiei subterane etc.) și provoacă polarizare socială, hai să vedem dacă argumentele statistice prezentate de banca centrală stau în picioare. Iată cum prezintă BNR oportunitatea acestei plafonări: “Pentru prima data din anul 2011, ponderea creditării IFN în total creditare a depășit 10% și este pe un trend ascendent. Stocul de credite acordate de IFN la martie 2017 reprezintă 10,3% din total credit din economie (bănci + IFN) şi este cu 21,8% mai mare decât în luna martie 2015. Ponderea creditelor IFN în creditele bancare a fost la martie 2017 de 11,5%, comparativ cu 10% în anul 2015. În anul 2016, ritmul de creştere al creditelor IFN a depăsit ritmul de creştere al PIB, în timp …

Citeşte în continuare