21 October 2017
Știri pe scurt
Home / Murray Rothbard

Murray Rothbard

De ce au românii cele mai mici salarii din Europa de Est, Mitică?

Sunt două legi de fier ale salariilor. Prima este că salariul nu poate fi mai mare decât productivitatea muncii, fiindcă nici un angajator nu e prost să-i plătească cuiva mai mult decât valoarea serviciilor sale. Cu excepția statului, bineînțeles, care plătește salarii din pix, după criterii politice, că doar nu sunt banii lui. A doua este că nivelul salariilor dintr-o țară depinde de cantitatea de capital investită pe salariat (pentru că asta determină decisiv productivitatea muncii). De ce sunt salariile din România atât de mici? Deoarece în România nu s-a acumulat suficient capital. La capital productiv mă refer, nu la vrăjeli precum dungi pe asfalt, borduri atomice, pensiuni fără clienți construite din fonduri europene etc.; astea din urmă nu sunt bunuri de capital, ci cel mult niște bunuri de consum; de cele mai multe ori sunt rele publice, risipă pur și simplu. Acum, capitalul se putea constitui din două surse: …

Citeşte în continuare

De ce cresc dobânzile, Mitică?

Hai să fim serioși. Ne putem oare aștepta ca soarele să strălucească pe cer întruna, la infinit? Să nu mai vină niciun nor, să nu mai fie nici o ploaie? Nu se poate. Chiar dacă ne place soarele, dacă cerul nu ar fi din când în când acoperit de nori și dacă nu ar ploua, atunci nu am avea ce mânca. Deci nu se poate. Zilele senine și cele ploioase se succed în voia lor și e firesc să fie așa. De multă vreme rata dobânzii este mică. Artificial de mică. Fantastic de mică. Păgubitor de mică – pentru deponenți, pentru toți cei care economisesc și vor să acumuleze capital. Ne așteptam ca dobânda să fie zero la infinit? Nu se poate. Iată că a început să crească. Cineva m-a rugat ieri să explic de ce crește ROBOR, de ce toată presa este intrigată de acest fenomen și ce ar …

Citeşte în continuare

România scapă turma: cu biruri mari nu poți să recoltezi mulți bani la buget

Cu 31,7% din PIB adunați la buget România este țara cu cele mai mici venituri bugetare din UE – asta e o informație semnalată din nou de Curs de Guvernare și despre care au vorbit în repetate rânduri numeroși analiști (precum Ionuț Dumitru). În general, mesajul mai mult sau mai puțin explicit care însoțește această știre este acela că, din păcate, cu așa puțini bani statul nu are cum să construiască autostrăzi, școli și spitale. De parcă nu ar fi risipit sume enorme pe autostrăzi sau de parcă primăriile nu ar acorda milioane de euro pentru subvenționarea unor cluburi sportive sau circoteci în aer liber, fără sens într-o economie de piață și într-o societate săracă, ce încă nu și-a rezolvat nevoile elementare. Hei, conform studiului Paying Taxes 2017, biciul fiscal pus pe antreprenorii români este undeva la media europeană. Ceea ce oricum este absurd, dat fiind că pe o economie …

Citeşte în continuare

Creșterea salariului minim reduce inegalitatea?!

Valentin Lazea susține că inegalitatea din România poate fi combătută prin creșterea salariului minim. Ceea ce îmi aduce aminte de un paragraf scris într-un studiu al Institutului Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale (INCSMPS), despre salariul minim: “Reiterăm ideea potrivit căreia distribuția totală a veniturilor nu se modifică semnificativ ca urmare a creșterii salariului minim și argumentăm acest lucru și prin faptul că ponderea veniturilor din salarii este foarte redusă în primele trei decile (sub 50%), chiar și în decilele 5 și 6 unde este concentrată masa cea mai mare a salariaților la nivelul salariului minim, ponderea veniturilor din salarii este sub 80%.” Deci, ca să fim scrupuloși, creșterea salariului minim duce într-adevăr la micșorarea discrepanțelor dintre salarii, dar nu a celor dintre venituri. Da, salariații (măcar cei care vor mai avea loc de muncă…) vor fi mai egali, însă pe ansamblu inegalitatea din România va …

Citeşte în continuare

De la starea vremii la starea finanțelor: politica duce la comportament de turmă

Statul este principala sursă de comportament de turmă. Turma are nevoie de un cioban, iar statul este cel mai mare cioban din economie, prin urmare deciziile sale au cel mai mare impact sistemic. Comportamentul de turmă este adesea considerat un eșec al pieței. Unii analiști cred că piața are momente de iraționalitate, când o masă mare de agenți economici (prost informați) se înghesuie fie să cumpere fie să vândă, provocând astfel dezechilibre bruște între cerere și ofertă și, mai rău, crize de proporții. Ideologii etatismului văd în stat elementul de echilibru, rezervorul de știință și competență, sursa de calmare a pieței și de prevenire a crizelor. O asemenea optică este obtuză. Instituțiile statului sunt capabile ele însele, tocmai datorită autorității de care dispun, să declanșeze mișcări de turmă impresionante. Și dat fiind că decidenții politici nu dispun de un avantaj comparativ în înțelegerea realității și anticiparea evenimentelor viitoare, statul-cioban poate …

Citeşte în continuare

Mai tare ca testul Pisa. Generația Gogâie și România viitorului

Subtitlul ar putea fi foarte lung. “De ce am scăpat în sfârșit de mitul națiunii cu oameni calificați, de ce productivitatea va crește lent, pensiile noastre sunt în pericol și până la sfârșitul vieții nu vom vedea convergența cu țările occidentale.” Sau ar putea fi “De ce Testul Pisa dă rezultate optimiste, în realitate lucrurile stau mai prost.” Aseară pe la 11 mă conversez pe Messenger cu un amic care lucrează în domeniul resurselor umane, care ținea neapărat să-mi povestească ultima experiență. Textul de mai jos este versiunea consolidată a mesajelor pe care mi le-a trimis. “Deschid job. 200 aplicanți. Teoretic wow. Jobul are în titlu salariul. Decid sa îi invit pe toți. Decid sa ii vad pe toți în ideea că poate unii au abilități speciale. Din 200 aplicanți 190 confirmă că vin. Clădire de birouri imensa. Le dau pe email și pe Whatsapp harta google maps și toate detaliile. …

Citeşte în continuare

Tensiunea bugetară începe să semene cu cea din 2009

De ce s-a tot discutat de creșteri de taxe? De ce guvernul a mărit acciza la carburanți? De ce decapitalizează întreprinderile de stat? Deoarece veniturile fiscale au mers în jos și decizia de a mări salariile bugetarilor nu are acoperire financiară. Dacă scăderea taxelor și creșterea salariilor sunt politici contradictorii, măcar pe termen scurt, care dintre ele ar trebui să prevaleze? Întrebarea pe care trebuie să și-o pună orice economist și decident politic este următoarea: de ce are nevoie în primul rând România? E clar că medicii au salarii mici, dar România în ansamblu este o țară săracă – 30% din gospodării au WC în curte. Care este prioritatea? Logica economică ne spune că prioritară este creșterea producției și acumularea de capital, deoarece asta duce direct la creșterea veniturilor și, indirect, la creșterea salariilor celor care oferă servicii populației, de la frizeri până la medici. Nu poți să pui carul …

Citeşte în continuare

Creșterea PIB, într-o poză

Am văzut controverse în legătură cu creșterea PIB, că ar fi prea mult consum, sau că n-ar fi… în realitate creșterea economică nu poate să aibă la bază consumul, deoarece nu poți să consumi ceea ce mai întâi nu ai produs. De asta definiția PIB (Consum + Investiții + Cheltuieli guvernamentale + Export net) se numește chiar așa: “după utilizări”. În fine, pentru a simplifica lucrurile, am decis să vă arăt poza, fiindcă deh, o poză face cât o mie de cuvinte. Deci, iată cum s-a utilizat PIB-ul nostru în ultimii ani. Datele pe 2017 surprind doar primul semestru.

Citeşte în continuare

Reîncepe “Economia pe înțelesul tuturor”

După experiența plăcută de anul trecut a sosit timpul să reluăm cursul Economia pe înțelesul tuturor, la Academia Privată. Pe parcursul a 8 întâlniri vom vorbi despre semnificația și formării prețurilor, vom analiza diferențele dintre socialism și capitalism, vom discuta despre antreprenori (inclusiv despre antreprenorii politici), vom diseca logica funcționării statului și fiscalitatea și vom încheia cu cele mai dificile subiecte: teoria banilor și a crizelor economice. Va fi o experiență valoroasă și memorabilă. Costul celor opt workshop-uri este de 560 de lei. Prima întâlnire va avea loc pe 4 octombrie.

Citeşte în continuare

Asaltul BNR asupra IFN (III): de ce sunt ignorate învățămintele economiei?

Unul din cele mai bune studii despre impactul plafonării ratelor dobânzii este acest volum de 432 de pagini, realizat la solicitarea Comisiei Europene. Nu pare să fi fost citit de autorii propunerii de restricționare a activității IFN. Care este principalul scop declarat al acestei reglementări inițiate de BNR? Micșorarea gradului de îndatorare al populației și reducerea riscului sistemic. Ei bine, iată ce spune studiul Comisiei Europene: “Conform analizei noastre este improbabil ca [ipoteza H2] plafonarea ratei dobânzii să ducă la scăderea creditului de consum. Segmentul de piață relevant pentru creditul cu dobânzi ridicate constituie doar o mică parte din piața creditului de consum. Nu există o legătură directă între plafonarea ratei dobânzii și nivelul supra-îndatorării [ipoteza H5]. În ceea ce privește [ipoteza H7] ideea că restricționarea ratei dobânzii va permite debitorilor riscanți să ia credite mai ieftine, aceasta pare greu de crezut. Prin contrast, [ipoteza H8] mai degrabă restricțiile vor …

Citeşte în continuare

Asaltul BNR asupra IFN (II): cum să chinui statisticile ca să mărturisească

După ce am văzut că măsura retrogradă a plafonării de facto a ratei dobânzii cu care IFN dau credite se potrivește ca nuca în perete cu contextul românesc (intermediere financiară și așa slabă, pondere mare a economiei subterane etc.) și provoacă polarizare socială, hai să vedem dacă argumentele statistice prezentate de banca centrală stau în picioare. Iată cum prezintă BNR oportunitatea acestei plafonări: “Pentru prima data din anul 2011, ponderea creditării IFN în total creditare a depășit 10% și este pe un trend ascendent. Stocul de credite acordate de IFN la martie 2017 reprezintă 10,3% din total credit din economie (bănci + IFN) şi este cu 21,8% mai mare decât în luna martie 2015. Ponderea creditelor IFN în creditele bancare a fost la martie 2017 de 11,5%, comparativ cu 10% în anul 2015. În anul 2016, ritmul de creştere al creditelor IFN a depăsit ritmul de creştere al PIB, în timp …

Citeşte în continuare

Eșec epic: interzicerea cash-ului în India. Urmează split-TVA în România

În urmă cu un an India a luat decizia de a interzice cele mai mari bancnote, pe motiv că vrea să lupte contra corupției. Luând decizia peste noapte, autoritățile sperau astfel să dea o lovitură celor din economia subterană, care obțin venituri la negru și care, probabil, le păstrează în bancnote de valori mari. Celor cu bancnote de 500 și 1000 de rupii li s-a interzis să vină la bancă pentru a le preschimba. Măsura viza practic 80% din numerarul în circulație. Rezultatul? Un eșec de proporții epice. Oamenii au adus la bănci 99% din masa monetară vizată de această măsură, deci economia subterană nu a fost afectată cu nimic. În schimb, creșterea economică din India a încetinit și bunăstarea oamenilor a avut de suferit. Acest episod istoric ar trebui să servească drept lecție pentru politicienii români care intenționează să implementeze sistemul split-TVA. Măsura nu-i va afecta pe evazioniști, pentru …

Citeşte în continuare

Orice taxă e suportată de omul simplu, nu de corporații, de bănci sau de klingonieni

Multă lume are impresia că dacă statul pune o taxă pe gogoși, atunci cel care plătește taxa este vânzătorul de gogoși. Problema aici este confuzia între incidența nominală a impozitării și incidența economică. Ca să fac o paralelă, e ca și cu salariul nominal și salariul real. După Revoluție lumea sărea în sus de fericire de câte ori creșteau salariile. De ce? Fiindcă ea se raporta (fals) la o putere de cumpărare constantă a banilor. Adică lumea credea că dacă i se dublează salariul, atunci își va permite să cumpere de două ori mai multe produse. A trecut mult timp până când oamenii au învățat că “ce-i în mână e minciună” și că degeaba au ei în buzunar bancnote cu mai multe zerouri dacă prețurile cresc la fel de tare sau chiar mai repede. A fost nevoie de câțiva ani pentru ca oamenii să facă diferența dintre salariul nominal (cât …

Citeşte în continuare

Wall Street și Revoluția Bolșevică

Teoretic este lipsit de sens ca marile corporații să sprijine politicile liberale. Pentru ce ar pompa unii bani în educarea publicului și în apărarea principiului liberei concurențe câtă vreme, de acolo de sus, de la nivelul la care au ajuns, este mult mai ușor să practici antreprenoriatul politic (distructiv) decât cel economic? A, când ești mic, la început de drum, este bineînțeles importantă libertatea economică sau dreptul de a munci, de a inova, de a intra pe piață și de a concura cu cei mari; dar dacă ajungi mega-bogat brusc descoperi că „morala trece orin stomac” și că, parafrazând un deștept politic contemporan, randamentul monopolului este mai mare decât cel al întreprinderii capitaliste legitime. Nu-i de mirare, așadar, că într-o țară semi-bananieră ca România, cu o mare concentrare a puterii industriale și financiare, mediul de afaceri nu s-a grăbit să finanțeze think-tank-uri sau opinii liberale. Din proprie experiență vă spun, …

Citeşte în continuare

Asaltul BNR asupra IFN și polarizarea socială

BNR intenționează să adopte o măsură specifică economiei de comandă – să plafoneze rata dobânzii la creditele oferite de IFN. Este ca și cum guvernul ar stabili un preț minim al pâinii de 10 lei, motivând că cine nu-și va mai permite să cumpere pâine nu are decât să consume cozonac. Pentru a înțelege de ce represiunea monetară nu-și are locul în nici o economie dar mai ales într-o economie ca a noastră, să recapitulăm câteva lucruri. În România creditul acordat sectorului privat este mic, mai mic decât în toate țările ex-comuniste. Un nivel scăzut al intermedierii financiare ilustrează o piață a creditului neincluzivă. Asta înseamnă că un mare număr de români nu au acces la capital, ceea ce reprezintă un handicap în încercarea lor de a-și satisface nevoile și o barieră în mobilitatea pe scara avuției. Această realitate este recunoscută chiar de BNR, de exemplu în ultimul Raport asupra …

Citeşte în continuare