18 August 2019
Home / Economişti / “Atacul” din 2008 asupra leului – să scriem finalul

“Atacul” din 2008 asupra leului – să scriem finalul

În mod oarecum suprinzător marea dezbatere economică purtată zilele acestea nu se referă la vreo problemă curentă a României ci (aveţi dreptul la 3 încercări) la turbulenţele monetar-valutare din octombrie 2008, când leul era cât pe ce să se deprecieze dar creşterea dobânzilor până la 1000% a prevenit acest lucru. Dezbaterea, care nu are drept scop principal apărarea unor idei/principii ci stabilirea actorilor responsabili pentru acest episod financiar pare interminabilă. Pe de o parte Lucian Isar (care a scris din nou), Florin Cîţu şi Mişu Negriţoiu susţin că acest moment de instabilitate s-a datorat politicii BNR. De cealaltă parte Lucian Croitoru susţine (iar) că BNR nu a făcut decât să riposteze în faţa unui atac speculativ. Alţi bancheri şi oameni de presă au intrat în horă cu poziţii pro şi contra.

WantedSpeculator

Aş vrea să torn apă peste focul acestei dispute (cu o puternică notă personală). Aşadar:

1. Întrebarea “a fost sau nu atac speculativ” este o pseudo-problemă. Atunci când Lucian Croitoru spune că a fost el susţine un truism. Bineînţeles că a fost – altminteri nu aveam bănci care să se împrumute cu 1000%. Aici nu-l înţeleg pe Lucian Isar care se spală pe mâini şi explică fenomenul doar prin prisma politicii BNR. Orice fluctuaţie a cursului de schimb este rezultatul acţiunilor participanţilor la piaţă. Orice modificare a dobânzii este rezultatul cererii şi ofertei. Cursul de schimb nu cade de la sine, ci pentru că anumiţi agenţi economici vând monedă locală. Dobânda nu urcă la 1000% doar pentru că aşa decretează BNR, ci şi pentru că cineva are nevoie de lei. Deci a fost atac speculativ, în sensul că anumiţi participanţi la piaţă au anticipat deprecierea leului şi au acţionat în consecinţă. Că anticipările lor au fost greşite sau corecte este altă problemă.

2. Pe de altă parte, banca centrală şi jurnaliştii ar trebui să renunţe la atribuirea unei conotaţii negative cuvântului “speculativ”. Da, a fost o speculaţie. Şi ce dacă a fost o speculaţie? Orice acţiune umană reprezintă o speculaţie. După ce termin de scris acest articol mă duc în piaţă şi speculez că voi găsi căpşune cu 5 lei/kg. Poate mă înşel, dar ar putea spune cineva că sunt ticălos, parşiv, rău intenţionat?! Pe scurt, acţiunea de a vinde lei şi a cumpăra valută este la fel de legitimă ca oricare alta;  ea are la bază anticipări şi interese, la fel ca oricare altă acţiune. Ar mai lipsi să spunem doar că Lucian Isar şi Florin Cîţu au fost lipsiţi de patriotism şi ne-am îmbarca direct în trenul către naţional-comunism.

3. Deci a fost o speculaţie, dar acest lucru este neinteresant. A insista pe acest cuvânt nu înseamnă de fapt decât că vrei să continui un show dedicat minţilor neinstruite, devoratoare de telenovele şi degrabă iubitoare de “eroi”. E de înţeles acest interese din partea statului, care are nevoie de propagandă şi populism pentru a-şi justifica activitatea, dar este de neînţeles din partea bancherilor privaţi.

4. Dincolo de acţiunile şi evenimentele imediate care determină cursul de schimb zi de zi, valoarea leului este condiţionată pe termen lung în întregime de politica monetară. Dacă leul îşi pierde puterea de cumpărare mai rapid decât o fac toate celelalte monede discreţionare (fiat money) “graţie” tiparniţei de bani a BNR, atunci cursul de schimb nu are cum să rămână stabil, indiferent câţi patrioţi avem în ţară. Lucian Isar şi Florin Cîţu au dreptate că BNR a fragilizat leul prin politica ce a permis carry-trade-ul. Stabilitatea valutară nu fost pusă în pericol din cauza oamenilor răi din băncile comerciale, ci din cauza inflaţiei interne şi a regimului de curs de schimb care nu a permis evacuarea graduală a tensiunilor acumulate în sistem. Dacă duci o politică de currency board şi măreşti masa monetară de 3 ori în câţiva ani de zile atunci nu faci decât să sădeşti seminţele problemelor viitoare. Cât de mult timp reuşeşti să pui batista pe ţambal este un lucru discutabil şi de înţeles doar în context istoric. Şi Ceauşescu a menţinut stabilitatea preţurilor mulţi ani de zile (inclusiv vânându-i pe speculanţi), dar asta nu înseamnă că a şi creat o economie stabilă. Din contră.

UPDATE

Florin Cîţu refuză să fie asociat cu vreuna din taberele aflate în dispută.

0 Shares
Share
Tweet
Share