19 November 2017
Știri pe scurt
Home / Articole / Asaltul BNR asupra IFN (II): cum să chinui statisticile ca să mărturisească

Asaltul BNR asupra IFN (II): cum să chinui statisticile ca să mărturisească

După ce am văzut că măsura retrogradă a plafonării de facto a ratei dobânzii cu care IFN dau credite se potrivește ca nuca în perete cu contextul românesc (intermediere financiară și așa slabă, pondere mare a economiei subterane etc.) și provoacă polarizare socială, hai să vedem dacă argumentele statistice prezentate de banca centrală stau în picioare.

Iată cum prezintă BNR oportunitatea acestei plafonări:

“Pentru prima data din anul 2011, ponderea creditării IFN în total creditare a depășit 10% și este pe un trend ascendent. Stocul de credite acordate de IFN la martie 2017 reprezintă 10,3% din total credit din economie (bănci + IFN) şi este cu 21,8% mai mare decât în luna martie 2015. Ponderea creditelor IFN în creditele bancare a fost la martie 2017 de 11,5%, comparativ cu 10% în anul 2015.

În anul 2016, ritmul de creştere al creditelor IFN a depăsit ritmul de creştere al PIB, în timp ce ritmul de creştere al creditelor acordate de către bănci a fost mai mic decât creşterea PIB.

Ponderea creditării IFN în total credite acordate companiilor a ajuns la 15,6% în martie 2017, în creştere cu 21% faţă de martie 2015. De asemenea, ponderea creditării IFN în total credite de consum acordate populaţiei a fost de 5,3% în martie 2017 înregistrând o creştere de 25% faţă de martie 2015.”

Aparent sectorul IFN se află într-o creștere flamboyantă și este nevoie de pompierul BNR să arunce puțină apă pentru a preveni un overheating.

Ei bine, știți zicala: dacă chinui suficient natura, va sfârși prin a mărturisi. Hai să vedem cât chinuie BNR statisticile ca să găsească argumente pentru demolarea creditorilor care oferă împrumuturi pe termen scurt și foarte scurt.

În graficul de mai jos puteți vedea evoluția activelor IFN, din 2008 încoace:

  • Activele IFN sunt 34 mld. lei acum, față de 44 mld. lei înainte de criză;
  • Creditele acordate de IFN sunt 25 mld. acum față de 35 mld. înainte de criză.

Volumul creditelor se situează la 70% din nivelul atins în 2008; deși este adevărat că activitatea de creditare s-a reluat în ultimii doi ani, această creștere este mai degrabă slabă și oricum nu schimbă ideea generală – că sectorul IFN s-a contractat în comparație cu perioada dinaintea crizei economice.

În contrast, activitatea băncilor nu s-a contractat; creditul privat a stagnat după criza din 2009 și apoi a revenit timid pe creștere; creditul guvernamental a crescut constant. Comparând sectorul IFN cu sectorul bancar vedem că primul chiar a resimțit repercusiunile crizei, în vreme ce al doilea a fost scutit.

Altă observație: este adevărat că în anul 2016 ritmul de creștere al creditelor IFN a depășit ritmul de creștere al PIB, dar – surpriză! – cifra de afaceri a BNR a crescut exact la fel. Mai exact în anul 2016 activele BNR au crescut cu 12,4%. Ce înseamnă asta? Că BNR a inundat economia cu bani, distorsionând piața creditului, menținând rata dobânzii la un nivel artificial de redus, stimulând artificial consumul și provocând ample distorsiuni în alocarea resurselor. Din păcate aproape nimeni nu atrage atenția asupra expansiunii monetare pusă la cale de banca centrală, deși tocmai acest fenomen a provocat boom-ul din anii 2004-2008 și a dus inevitabil la criză. Nu există inițiative de îngrădire a tiparniței de bani, așa cum spuneau regretatul Milton Friedman și atâția alți economiști de prestigiu.

Veți spune că nu este corect să comparăm afacerile statului cu afacerile privaților și aveți dreptate: afacerile statului sunt mai mereu păguboase pentru societate. Iată o altă observație: creditele acordate în cadrul programului Prima Casă au crescut cu – atenție! – 35% în ultimii doi ani, complet fără noimă, dat fiind că acest program a fost conceput în anii de criză pentru salvarea faliților imobiliari iar în prezent sectorul construcțiilor rezidențiale nu mai este în recesiune, ci în plin boom. Evident, la BNR nu protestează nimeni împotriva acestei anomalii, din motive politice.

Altă observație: ponderea creditului acordat de IFN în total credit intern este drastic mai mică astăzi decât înainte de criză: a scăzut de la 17% în 2008 la 8% în prezent. După cum puteți vedea, trendul este de foarte slab reviriment. Deci, este logic că ponderea creditelor acordate de IFN crește, dat fiind că dinamica acestora este superioară dinamicii creditării bancare, însă acest fenomen este lipsit de relevanță.

Altă întrebare…

Oare pe cine deranjează că IFN-urile dau credite? Rup din afacerile altora? Din ale cui?

Oare care este adevăratul motiv pentru care se intenționează ștergerea unui întreg sector din piața creditului, afectând sute de mii de români (persoane cu venituri parţial neînregistrate, oameni care au nevoie de bani pe termen scurt și foarte scurt ș.a.)?

Cum poți să formulezi politici publice în anul de grație 2017 pe bază școlărească, fără să oferi argumente consistente, eventual exemple internaționale care să-ți susțină intențiile? Cum să pui în dezbatere publică aceste propuneri de reformă timp de o săptămână pe perioada vacanței de vară? Cine se grăbește?

Va urma.

35 Shares
Share
Tweet
Share
Stumble