22 October 2020
Home / Articole / Argumentația judecătorului Ion Predescu și logica (economică)

Argumentația judecătorului Ion Predescu și logica (economică)

Astăzi, după decizia de neconstituționalitate a reducerii pensiilor, judecătorul CCR Ion Predescu a susținut următoarele:

Pensia este fenomen trecut, pentru munca trecuta, e altfel stabilita. Nu poti umbla tu pentru viitor la ea, cand e stabilita inainte. Daca haina are doua maneci, tu ii lasi numai una? Pentru viitor poti umbla, ca activ asta inseamna, dar la pensie este pentru cei 30 – 35 – 40 de ani de munca si corespunzator cotizatiilor de atunci.

Dumneata poti sa treci peste faptul ca omul, timp de 30 de ani, a platit luna de luna cota de asigurare? Poti sa zici ‘nu ai platit si daca ai platit nu ma intereseaza?’. Omul a platit timp de peste 30 de ani si a pus acolo. Ca tu i-ai administrat prost este treaba ta

Declarațiile domnului judecător arată tipul de gândire și considerațiile care au stat la baza deciziei CCR și îmi ridică mai multe semne de întrebare.

În primul rând, domnul Predescu nu pare să fie la curent cu economia, așa că o să-i fac un scurt rezumat:

Un individ lucrează pe parcursul vieții circa 40 de ani. Contizația la sistemul de pensii este de aproape o treime din venit. Aceasta înseamnă că după 40 de ani de muncă ar trebui să primim 12 ani salariu gratis – fără să pune la socoteală dobânda care ni s-ar cuveni și care ar depăși suma cu care am cotizat. Dacă ne raportăm la speranța medie de viață de 72 de ani și ținem cont de raportul dintre pensia medie și salariul mediu (1/2), vedem că românii recuperează un sfert din banii pe care i-au plătit. Chiar dacă ne raportăm la speranța medie de viață la 65 de ani, românii (care au ajuns la pensie) recuperează jumătate din bani. Așadar, sistemul public de pensii afectează grav dreptul de proprietate.

Deci, întrebarea retorică “Dacă haina are două mâneci tu îi lași numai una?” este de-a dreptul naivă. Domnul Predescu crede cumva că a împiedicat comiterea unei injustiții? E absolut hilar! Sistemul public de pensii este un Caritas prin care din ce în ce mai puțini indivizi plătesc din ce în ce mai mult pentru tot mai mulți pensionari (sau primii plătesc la fel dar ultimilor li se taie din pensie, ceea ce e același lucru). Este exclus ca toată lumea să recupereze ceea ce a plătit. Din principiu. Ca atare, actualul sistem de pensii ar trebui declarat neconstituțional și distrus, înlocuit cu un sistem privat de pensii – un sistem care nu presupune nimic altceva decât că fiecare român devine responsabil pentru cât și cum economisește; nu presupune moguli, nu presupune falimente, nu presupune depresii psihice; presupune doar responsabilitate – iar dacă mă întrebați pe mine, cea mai mare parte a banilor economisiți i-aș investi singur, în niciun caz nu i-aș lăsa la dispoziția băncilor sau a fondurilor de pensii asociate cu grupurile bancare.

În al doilea rând, argumentația judecătorului Predescu este ilogică. Vasăzică statul poate doar să crească punctul de pensie, dar nu poate să îl scadă niciodată? Păi nu are nicio treabă cu faptul că „pensia e un fenomen trecut”. Că doar nu vine guvernul cu decizia de a le cere pensionarilor să returneze o parte din banii primiți… în ultimii 5 ani, de exemplu! Deci nu intervine asupra trecutului, ci asupra viitorului: începând de azi se taie pensia cu 25%, ce nu este clar?

În al treilea rând, întrebarea “Și ce dacă ai plătit, nu mă interesează?” este la fel de naivă. Da, bineînțeles că statul poate face acest lucru, pentru că politica fiscală este discreționară. Fiscalitatea afectează valoarea prezentă a oricărui activ. Să presupunem că ani la rând economisesc pentru a-mi cumpăra o casă. După ce o achiziționez guvernul decide dublarea taxei pe proprietate. Aceasta diminuează valoarea casei (descurajează cererea de locuințe) și, implicit, afectează valoarea fondurilor pe care le-am economisit în trecut și le-am investit în cumpărarea locuinței. Ce ar însemna să aplicăm filozofia domnului Predescu? Ar însemna că creșterea fiscalității este neconstituțională! În acest caz afectează capitalul acumulat (în trecut). Exemplele pot continua. Creșterea fiscalității pe muncă afectează valoarea capitalului uman acumulat prin studii de specialitate și prin experiență. Ar trebui să o declarăm neconstituțională și pe aceasta. Și așa mai departe. Dacă mă întrebați, nu am absolut nimic împotriva unei asemenea soluții. Chiar o clamez! Așa mi se pare că judecătorii ar da dovadă de consecvență. Dar credeți oare că ei vor da un verdict asemănător în cazul creșterii fiscalității cu care ne vom confrunta mâine-poimâine? Mă îndoiesc.

Concluzia? Decizia Curții este tot atât de discreționară (politică) precum măsurile a căror constituționalitate a fost negată. Dacă vrem să fim consecvenți și juști, ar trebui să cerem desființarea sistemului public de pensii, de exemplu. Și ar trebui să ne bazăm pe argument solide, nu pe considerații sofiste.

0 Shares
Share
Tweet
Share