20 October 2020
Home / Liberalism / Andrei Marga despre (neo)liberalism și reforme

Andrei Marga despre (neo)liberalism și reforme

Spune Andrei Marga:

Am indicat, urmând pătrunzătoarea analiză a lui George Corm (“Le nouveau gouvernement du monde. Idéologies, structures, contre-pouvoirs”, La Découverte, Paris, 2010), faptul că neoliberalismul, în conotaţia deja menţionată (preluată din “biblia” sa, care este cartea lui Milton Friedman, “Capitalism and Freedom”, 1962), nu moşteneşte, de fapt, liberalismul. Înţeles exact, liberalismul rămâne diferit – o cultură bogată, amplă şi complexă, în vreme ce neoliberalismul este, de fapt, o ideologie sumară, de conjunctură. Neoliberalismul, de care fac mare caz, şi la noi, oameni aşa-zişi de “dreapta” (care îi îmbină efectiv, în cugetul şi deciziile lor, incult destul, pe Mussolini şi Hayek) este doar o simplificare simetrică cu cea a marxismului oficial de odinioară: în marxismul codificat, societatea era concepută prin reducere la relaţiile de producţie, în neoliberalism, societatea este concepută prin reducere la concurenţa egoismelor individuale.

De acord, as far as it goes. Societatea nu poate funcționa pașnic și armonios doar animată de egoismele individuale. Problema este că statul nu deține un filon de altruism care să dilueze egosimul pieței! Deci, dacă aceasta este într-adevăr problema, atunci soluția trebuie să vină din altă parte, nu din intervenția statului.

Reforma liberală a societății trebuie să vizeze și dimensiunea economică și cea etică, desigur. De exemplu, desfințarea sistemului public de pensii (o măsură criticată de domnul Marga) cred că se impune chiar și exclusiv pe considerete etice. La fel desființarea salariului minim. Ele reprezintă agresiuni asupra individului, care este obligat să muncească și să plătească impozite așa cum îi dictează guvernul, cu arma la tâmplă. Așa cum știința economică (neoliberală sau nu) a demonstrat, aceste intervenții tind să facă rău chiar grupurilor sociale pe care intenționează să le protejeze. Salariul minim duce de pildă la creșterea șomajului în rândul celor cu o productivitate sub nivelul remunerației fixate de guvern: muncitori necalificați, tineri fără experiență, minorități etnice cu un statut social dezavantajos. În plus, cultivă câteva “calități” umane deosebite: trândăvia, indolența, fuga de răspundere ș.a.

E adevărat, Milton Friedman și economia neoclasică modernă au multe lipsuri. Dar ele nu fac automat socialismul atractiv.

0 Shares
Share
Tweet
Share