5 June 2020
Home / Articole / 2 pagini pe care ministrul Borc ar trebui să le citească înainte de a vorbi de birocrație

2 pagini pe care ministrul Borc ar trebui să le citească înainte de a vorbi de birocrație

Ministrul economiei a vorbit la Digi 24 despre cum administrația birocratică din sectorul public este mai puțin performantă decât administrația companiilor private, eșuând însă în a identifica diferența esențială dintre birocrația statului și birocrația corporațiilor:

Borc

Astfel, problema funcționărimii nu este de natură salarială, nu ține de faptul că este prost instruită, leneșă sau coruptă – și, logic, nici nu poate fi remediată prin creșterea salariilor, a unor noi training-uri sau prin DNA. Domnul ministru nu face diferența dintre managementul pentru profit și managementul birocratic. Pentru a-i veni în ajutor am selectat câteva pasaje, mai puțin de două pagini, din cartea  lui Ludwig von Mises, Birocrația, publicată în 1944:

“Birocraţia, în esenţa ei, nu este nici bună, nici rea. Este o metodă de management ce poate fi aplicată în diferite sfere ale activităţii umane. Există un sector, şi anume conducerea aparatului de guvernământ, în care metodele birocratice sunt neapărat necesare. Ceea ce mulţi oameni consideră, în zilele noastre, un lucru rău nu este birocraţia în sine, ci extinderea sferei în care managementul birocratic se aplică. Această extindere este o consecinţă inevitabilă a restrângerii progresive a libertăţii cetăţenilor şi a tendinţei din politica socială şi economică din zilele noastre de a substitui iniţiativa privată cu controlul guvernamental. Oamenii învinovăţesc birocraţia, dar la ceea ce se gândesc ei cu adevărat sunt încercările de a face statul socialist şi totalitar.

Întotdeauna a fost birocraţie în America. Administraţia vămilor şi a serviciului pentru relaţii externe a fost întotdeauna condusă după principii birocratice. Ceea ce este caracteristic zilelor noastre este extinderea sferei de implicare a guvernului în afacerile şi în alte treburi ale cetăţenilor. Şi aceasta are ca rezultat substituirea managementului profitului cu managementul birocratic…

Managementul birocratic este managementul obligat să se supună regulilor şi regulamentelor detaliate, fixate de autorităţile unui organism superior. Obiectivul birocratului este să îndeplinească ce anume îi ordonă să facă aceste reguli şi regulamente. Libertatea lui de a acţiona conform propriilor convingeri este serios limitată de aceste reguli.

Business-managementul sau profit-managementul este managementul direcţionat de motivul profit. Obiectivul său este de a obţine un profit. Cum succesul sau eşecul de a ajunge la acest final poate fi supravegheat de contabilitate nu numai pentru întregul concern de afaceri, dar şi pentru fiecare parte a lui, este posibil să fie descentralizat atât managementul, cât şi contabilitatea, fără a primejdui unitatea operaţiilor şi atingerea scopurilor lor. Responsabilitatea poate fi împărţită. Nu este nevoie să se limiteze libertatea de acţiune a subordonaţilor prin reguli şi regulamente, altele decât cele care stau la baza tuturor activităţilor de afaceri, şi anume de a face operaţiunea profitabilă.

Obiectivele administraţiei publice nu pot fi măsurate în termeni monetari şi nu pot fi verificate prin metode contabile. Să luăm un sistem poliţienesc de mărime naţională cum ar fi FBI-ul. Nu există unitate de măsură disponibilă care să stabilească dacă cheltuielile efectuate de una din ramurile locale sau regionale sunt prea mari. Cheltuielile unei secţii de poliţie nu sunt rambursate de managementul excelent şi nu variază direct proporţional cu succesele obţinute. Dacă şeful întregului departament ar trebui să lase mână liberă şefilor din birourile subordonate în ceea ce priveşte cheltuielile, rezultatul ar fi o mare creştere a costurilor, pentru că fiecare ar fi zelos să îmbunătăţească pe cât posibil serviciile din ramura sa. Ar deveni imposibil pentru şef să ţină cheltuielile în limitele alocate de reprezentanţii poporului sau chiar în orice limite. Nu este din cauza conştiinciozităţii cu care regulile administrative fixează cât de mult poate fi cheltuit de fiecare birou local pentru curăţenia clădirilor, pentru repararea mobilei şi pentru încălzire şi iluminat. Într-un concern de afaceri, asemenea lucruri pot fi lăsate, fără nici o ezitare, la discreţia managerului local responsabil. El nu va cheltui mai mult decât necesar pentru că sunt banii lui; dacă risipeşte banii concernului, el va primejdui profitul ramurii respective şi deci, indirect, propriul său interes va avea de suferit. Situaţia este diferită pentru şeful local al unei agenţii guvernamentale. Cheltuirea a cât mai mulţi bani poate, de cele mai multe ori, îmbunătăţi modul de conducere a afacerilor. Ar trebui să i se impună, prin regulamente, să facă economii.

În administraţia publică nu există nici o legătură între venituri şi cheltuieli. Serviciile publice doar cheltuiesc bani…

În administraţia publică nu există preţ pe piaţă pentru rezultate. Acest lucru face indispensabilă operarea birourilor publice conform unor principii total diferite de cele aplicate pentru obţinerea profitului…

Acum suntem în măsură să dăm o definiţie managementului birocratic: managementul birocratic este metoda aplicată în conducerea afacerilor administrative al cărei rezultat nu are valoare bănească pe piaţă. Ţineţi minte: nu spunem că o conducere de succes a afacerilor publice nu are valoare, ci că nu are preţ pe piaţă, valoarea sa nu poate fi evaluată într-o tranzacţie pe piaţă şi, în consecinţă, nu poate fi exprimată în termeni băneşti.

Dacă comparăm condiţiile din două ţări, să spunem Atlantis şi Thule, putem stabili multe cifre statistice importante pentru fiecare dintre ele: mărimea teritoriului şi a populaţiei, rata natalităţii şi a mortalităţii, numărul analfabeţilor, al crimelor comise şi multe alte date demografice. Putem determina suma banilor câştigaţi de toţi cetăţenii, valoarea bănească a producţiei anuale, valoarea bănească a bunurilor importate sau exportate şi multe alte date economice. Dar nu putem stabili nici o valoare aritmetică pentru sistemul guvernamental sau administrativ. Aceasta nu înseamnă că negăm importanţa sau valoarea unei bune guvernări. Înseamnă doar că nici o unitate nu poate măsura aceste lucruri. Este imposibil ca ele să fie exprimate în cifre.

Poate că cel mai grozav lucru din Atlantis este bunul său sistem de guvernare. Poate că Atlantis îşi datorează prosperitatea instituţiilor sale constituţionale şi administrative. Dar nu le putem compara cu cele din Thule în acelaşi fel în care comparăm alte lucruri, de exemplu, rata salariilor sau preţurile la lapte.

Managementul birocratic este managementul acelor afaceri ce nu pot fi supuse controlului calculului economic.”

Mises

Carevasăzică, degeaba speră ministrul că va avea subordonați care “să știe să muncească”, precum cei din companiile private. Chiar și cei mai talentați și harnici oameni din lume, angajați la stat, nu vor putea avea aceleași rezultate ca cei din companiile private, deoarece există o diferență de natură între birocrația publică și cea privată. Prima nu are drept scop obținerea profitului.

În altă ordine de idei, m-aș fi așteptat ca ministrul să vorbească de privatizări, de restrângerea controlului birocratic (dacă tot este atât de prost). Fiindcă producția de energie, extracția cărbunelui sau transportul pe calea ferată sunt activități care se înscriu, prin natura lor, sferei antreprenoriale, a economiei de piață – acolo unde consumatorii trebuie să fie suverani. Speranța moare ultima.

65 Shares
Share
Tweet
Share