22 July 2017
Știri pe scurt

Postări recente

Impozitul pe cifra de afaceri poate fi mai bun decât impozitul pe profit

Ca introducere la subiectul momentului în România, aș putea să tac din gură și să îl las să vorbească Murray Rothbard, de acum 30 de ani: “Toată lumea va fi de acord că sistemul fiscal american este un dezastru… Prin urmare, nevoia evidentă de reformă dramatică, chiar drastică. Așa cum se întâmplă adesea, un grup de reformatori dedicați și determinați a apărut pentru a satisface această nevoie. Dar înainte de a îmbrățișa această nouă filosofie, ar trebui să ne amintim vechea zicală referitoare la săritul din lac în puț și, de asemenea, să consemnăm avertismentul lui H.L. Mencken, care a definit “reforma” drept “În principiu, o conspirație a șarlatanilor care vor să pună mâna pe banii contribuabililor americani”. De asemenea, trebuie să ținem cont de faptul că orice act de guvernare, oricât de valoros ar părea, în loc să rezolve problemele poate sfârși prin a face face lucrurile să se …

Citeşte în continuare

Misterioasa execuție bugetară, pe hârtie aproape la fel ca anul trecut

Execuția bugetară merge binișor – dacă prin asta acceptăm obiceiul mainstream de a ținti un deficit bugetar de 3% la sfârșitul anului. Iată o poză cu un context istoric mai larg, pentru a vă da seama mai bine cum stăm: La sfârșitul lunii mai deficitul bugetar era aproape triplu față de cel înregistrat anul trecut, dar vorbim de valori mici, trendul general fiind foarte asemănător. Nu prevăd un derapaj bugetar în acest an. Însă dincolo de rezultatul de ansamblu câteva detalii bat la ochi. Veniturile fiscale sunt practic identice cu cele de anul trecut. Adică, deși economia duduie, statul a colectat la fel de mulți lei din impozite ca în 2016, ceea ce face ca ponderea veniturilor fiscale în PIB să fie mai mică. Pe undeva era de așteptat, vezi de exemplu încasările cu 5% mai mici la TVA – dar și TVA este redusă față de anul trecut. Însă …

Citeşte în continuare

Oamenii smart, care vor să obțină un randament de 20% garantat de stat

În țara asta trăiesc, așa cum ați fost anunțați, foarte mulți oameni smart. Desigur, cu gradul de civilizație și cu procentul WC-urilor din fundul curții stăm mai prost, dar de oameni smart nu ducem lipsă. Câțiva din acești oameni smart joacă la Banca pentru locuințe. În caz că nu ați auzit de schemă, vă povestește chiar banca, e simplu, e ca la tarabă în Bucur Obor: Ca să fii chiar smart trebuie să exploatezi a doua precizare subliniată cu roșu, adică să faci copie și după buletinul copiilor, al părinților, al bunicilor, unchilor, mătușilor, nepoților etc. – ca să iasă banul gros; în plus, să urmezi cum se cuvine ultimul sfat: „Poți opta.” Adică, firește, poți opta să iei un credit, dar poate mai bine te răzgândești și scoți banii ăia din depozit, marcând profitul garantat de stat. Despre ce bani e vorba? Păi să zicem că ai depus 1000 …

Citeşte în continuare

Foarte bine că statul își reduce “investițiile”. Să le mai taie în continuare

Cheltuielile de capital ale statului au ajuns să reprezinte, în termeni reali, doar un sfert din nivelul pe care îl aveau înainte de criză. Majoritatea presei apreciază asta ca un fapt negativ, de natură să submineze creșterea economică, dar se înșeală. Statul român a risipit enorm de mulți bani an de an sub pretextul “investițiilor publice”. Așa cum am explicat de câteva ori, nu de investiții în sine a dus lipsă economia, ci de investiții “deștepte”, adică de unele operate pe criteriul profitului, în condiții de concurență. Într-o țară cu o calitate execrabilă a guvernării doar un idiot ar da bani pe mână guvernului: prioritatea României este schimbarea clasei politice și, dacă asta nu se poate, atunci adoptarea de instituții mai incluzive, nu extractive (adică mai puțină redistribuție către grupul restrâns al “băieților deștepți”). Cum de au scăzut cheltuielile de capital? Aș remarca două posibile explicații: 1. Ofensiva DNA care …

Citeşte în continuare

Să ne dezindustrializăm ca să reducem emisiile de gaze?

Subiectul emisiilor de gaze cu efect de seră este unul tangențial economic. La fel cum guvernele pretindeau în anii ’70 că petrolul este pe sfârșite și că este nevoie de o reducere a consumului altminteri riscăm să rămânem în beznă, tot așa este și ideea că emisiile de CO2  (în principal) duc la încălzirea planetei și la fenomene dezastruoase. Istoria a demonstrat că prima afirmație a fost falsă, despre a doua nu suntem siguri, dar chestiunea este alta. Supraexploatarea resurselor – inclusiv a planetei – chiar dacă reprezintă o externalitate negativă, devine relevantă doar atunci când oamenii o socotesc așa. Căci viața e plină de externalități negative (și pozitive) și nu orice externalitate negativă este importantă. De exemplu, faptul că un drum cu mașina de acasă până la servici durează 30 de minute datorită aglomerației ilustrează o externalitate negativă: fac așa de mult timp cu mașina pe drum deoarece și …

Citeşte în continuare